Extras din proiect

1. Conflictul si tipologia conflictelor

Conflictul a existat şi există întotdeauna între oameni, fie separat, fie în grupuri de un fel sau altul. Oriunde există oameni, există idei, valori, conjuncturi, stiluri şi standarde care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că orice poate fi cauza unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri, prejudecăţi, personalităţi şi ideologii, competiţia sensibilitatea şi jignirea, agresivitatea şi multe altele.

Prin urmare, trebuie promovată o cultură a înţelegerii şi a soluţionării conflictelor, fără a neglija aptitudinile necesare pentru a fi în stare să recunoaştem existenţa unui conflict, să ne dăm seama cât de serios este conflictul respectiv şi să putem să-l abordăm într-un mod cât mai adecvat.

Cuvântul conflict îşi are originea în latinescul conflictus, care semnifica ciocnire, luptă, confruntare deschisă.

În accepţiunea contemporană, însăşi, noţiunea de conflict semnifica întâlnirea unor sentimente, valori sau interese contrare, care se opun. În interacţiunea dintre doua sau mai multe persoane, fiecare se prezintă cu bagajul său de informaţii, diferite sau diferit procesate, de motive, interese, aşteptări, convingeri, credinţe, atitudini, valori, opţiuni. Când diferenţele dintre oameni nu sunt acceptate, apare dezacordul, verbalizat sau nu; este prima formă de conflict care, dacă nu este tratată corespunzător, conduce la conflicte deschise, uneori violente, cu tot cortegiul lor de daune şi reparaţii costisitoare

Conflictul de muncă, ca formă de manifestare a conflictului generat de cauze care îşi au originea în relaţiile ce se stabilesc între indivizi în procesul muncii, este, şi el, o realitate obiectivă: organizaţia reuneşte în grupuri de muncă oameni cu personalităţi, mentalităţi, educaţie, sisteme de valori şi comportamente diferite; prin urmare, menţinerea unei armonii perfecte nu poate fi decât o iluzie.

Conflictul de muncă; o stare tensionată, care apare atunci când două sau mai multe parţi

(indivizi sau grupuri de indivizi) trebuite să interacţioneze pentru a îndeplini o sarcină, a lua o decizie şi a realiza un obiectiv sau a soluţiona o problemă, interesele părţilor sunt diferite, acţiunile unei părţi determină reacţii negative ale celeilalte părţi şi oponenţii, incapabili să soluţioneze controversă, se critică reciproc.

- După sfera de cuprindere a conflictului, distingem:

- Conflictul intrapersonal - este conflictul individului cu el însuşi,

generat de motivaţii, concepţii, sentimente sau exigente contradictorii.

- Conflictul interpersonal - este conflictul care apare între indivizi ale

căror interese, obiective, sisteme de valori, atitudini, comportamente, sunt divergente. În spaţiul organizaţional, conflictele interpersonale pot îmbraca doua forme:

- conflict ierarhic - între şef şi subordonaţi;

- conflict orizontal - între indivizi având acelaşi statut sau statuturi organizaţionale asemănătoare.

Atunci când indivizii, între care se declanşează un conflict interpersonal,

sunt membrii aceluiaşi grup, conflictul se numeşte intragrup.

- Conflictul de munca intragrup se naşte, de obicei, în legătură cu modul de rezolvare a unor probleme, cu modul de alocare a unor resurse în cadrul grupului etc.

- Conflictul de munca intergrupuri - este conflictul care se naşte între două sau mai multe grupuri între care apar divergenţe.

Cele mai cunoscute conflicte intergrupuri sunt conflictele dintre serviciile, compartimentele unei organizaţii: producţie şi comercial, financiar şi resurse umane etc.

- Conflictul colectiv de muncă - este o formă particulară a conflictului intergrupuri, care se naşte între două entităţi distincte: patronatul/conducerea organizaţiei şi salariaţi, organizaţi sau nu în sindicate.

- Conflictele de interese - sunt, conform art.4 al legii, conflictele care au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă şi se referă la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor.

- Conflictele de drepturi - în conformitate cu art.5 al legii, au ca obiect

exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din lege sau din acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă.