Criza Economică și Efectele Sale Asupra Pieței Muncii din România

Dacă în vara lui 2009 criza economică era percepută ca fiind ‘doar la televizor’, în toamnă a devenit cât se poate de ‘reală’ şi până în primăvara lui 2010 a ‘îngenuncheat’ o mare parte din populație, fiind asociată cu o deteriorare a stării generale de spirit, cu ‘tristețe’, ‘confuzie’, ‘furie’ și pesimism. Acest sentiment generalizat a fost exacerbat de criza politică, scandalurile politice frecvente și de măsurile guvernamentale anti-criză.

Criza economică a avut efecte negative atât asupra ocupării forței de muncă, cât şi a veniturilor, atât pentru angajații din sectorul public, cât și din cel privat, atât pentru salariații din sectorul formal, cât și pentru lucrătorii din sectorul informal.

Scăderea ratei ocupării forței de muncă în sectorul non-agricol (a salariaților) a fost mult mai mare decât declinul înregistrat de PIB.

Numărul salariaților a scăzut accentuat, mult mai mult decât în celelalte țări europene, în special în sectorul privat, mai ales în industriile producătoare, construcții, comerțul cu amănuntul şi transport. Criza economică a dus la pierderea locurilor de muncă, dar și la creșterea numărului de ore suplimentare de teama de a nu pierde locul de muncă.

Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de muncă s-a redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează în sectorul informal. Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.

Ca urmare a declinului economiilor europene, remitențele primite din străinătate de gospodăriile din România au avut de asemenea de suferit. Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă, reducerea

numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință, reducerea veniturilor din muncă. Din vara lui 2009, frecvența, sumele de bani și numărul de pachete trimise în țară, precum și numărul vizitelor acasă au scăzut continuu.

Efectele crizei economice s-au combinat cu efectele reformelor din perioada 2009-2010. Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit, inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității gospodăriilor.

Reducerea consumului gospodăriilor a fost absolut necesară cu atât mai mult cu cât o pondere foarte mică din populație are economii, iar economiile existente sunt mici, reprezentând, în medie, sub două venituri lunare. Mai mult, o pondere tot mai mare de gospodării au datorii sau credite. Sprijinul oferit de instituții, mai ales de cele guvernamentale, a fost foarte slab şi mai degrabă ineficient.

ECONOMIA ŞI PIAŢA MUNCII

România a suferit o scădere semnificativă a producției economice în timpul crizei. Recesiunea s-a instalat în al treilea trimestru al anului 2008 şi s-a accentuat acut în 2009. Cu toate că economia a dat recent semne de redresare, producția economică se află în continuare la o cotă scăzută din cauza diminuării majore a PIB-ului față de anul precedent, de ordinul a 7-9%, mult mai mare decât media celor 27 de state membre ale UE.

În Uniunea Europeană, piața forței de muncă a înregistrat o scădere mai mică decât restrângerea activității economice. În ceea ce priveşte ocuparea forței de muncă, reacția la recesiune a avut loc cu întârzierea dată de legislația muncii şi de deciziile companiilor de a evita pe cât posibil costurile de disponibilizare şi de recrutare ulterioară. În unele state membre, guvernele au sponsorizat scheme de ocupare pe termen scurt sau în program parțial care au contribuit substanțial la amortizarea efectelor la nivelul ocupării forței de muncă.

Acest lucru însă nu s-a întâmplat şi în România. În primul rând, guvernul a avut ca răspuns o politică ‘slabă’. În al doilea rând, un număr mare de firme (în special IMM-uri) şi-au restrâns sau chiar şi-au încheiat activitatea din cauza crizei. În al treilea rând, efectele negative ale restrângerii activităţii economice au fost mult mai pronunțate la nivelul angajaților din sectorul non-agricol decât la nivelul ocupării forței de muncă totale (sector non-agricol plus cel agricol).

Comparativ cu cel de-al treilea trimestru al anului 2008, rata totală a ocupării forței de muncă s-a redus cu 3,5%, o valoare relativ scăzută în context european. Situația apare însă mai gravă dacă ne concentrăm exclusiv asupra salariaților, care reprezintă majoritatea forței de muncă non-agricole în România.