Cuprins
- I Provenienţa şi esenţa monedei 3
- 1. 1 Concepţii şi etape în evoluţia monedei 3
- 1.2 Clasificarea semnelor monetare 4
- II Formele monedei 6
- 2.1 Moneda metalică 6
- 2.2 Moneda de hârtie 7
- III Funcţiile monedei 8
- 3.1 Moneda – etalon al valorii 8
- 3.2 Moneda – mijloc de circulaţie 9
- 3.3 Moneda – mijloc de plată 10
- 3.4 Moneda – instrument de rezervă a valorii 12
- 3.5 Moneda internaţională 13
- Bibliografie 15
Extras din proiect
I Provenienţa şi esenţa monedei
1. 1 Concepţii şi etape în evoluţia monedei
Banii sunt cunoscuţi încă din antichitate, şi au apărut ca rezultat al dezvoltării forţelor productive şi relaţiilor marfă. Economia naturală se caracterizează printr-un nivel scăzut de dezvoltare a forţelor de producere şi de aceea tot ce se producea, de obicei, şi se consuma. Schimbul se produce numai la nivelul surplusurilor. Schimbul reprezintă – mişcarea mărfurilor de la un producător la altul în direcţiaopusă, contra altei mărfi. El presupune comensurarea mărfurilor de diferit tip, calitate,formă, destinaţie, etc. Această evaluare cerea o bază reală de comparare. Aşa bază poate servi valoarea mărfii, adică, cantitatea de muncă materializată în procesul producerii mărfii şi încorporată în marfa dată. Munca depusă pentru producerea unei mărfi atare, poate varia de cantitatea de muncă materializată în altă marfă şi din acest considerent şi valoarea acestor bunuri este diferită. De aici apare şi necesitatea utilizării valorii de schimb. Valoarea de schimb– capacitatea de schimb a unei mărfi pe altele în anumite proporţii sau compararea cantitativă a mărfurilor. În economia naturală mărfurile aveau numai valoare de întrebuinţare sau de consum. În economia de schimb pe producătorul de mărfuri îl interesează, mai întâi, valoarea de schimb sau costul, apoi cea de întrebuinţare, deoarece dacă marfa n-are valoare de întrebuinţare, n-are rost de a fi produsă. În procesul schimbului marfa trebuie să aibă valoare de întrebuinţare pentru cumpărător şi de schimb – pentru vânzător. Această particularitate a mărfurilor se prezintăca o unitate de contrarii: unitate prin faptul că fiecare marfă trebuie să posede ambelevalori, iar contrariul se manifestă prin aceea că pentru una şi aceeaşi persoană, marfa datănu poate avea ambele valori.
Initial moneda imbraca forma unor bunuri obisnuite (sare, ceai). Aceste bunuri erau cu atat mai mult utilizate ca moneda cu cat erau mai utile, durabile, divizibile si de valoare ridicata. In acest moment in care aceasta moneda-marfa este achizitionata pentru a fi folosita la schimb si nu pentru consum, se renunta la economia de troc. Cu timpul se impun in calitate de monede o serie de metale comune (fier, cupru, bronz) sau metale pretioase, care indeplineau mai bine decat alte bunuri cerintele monetare. Datorita dezvoltarii productiei si schimburilor, volumul bunurilor si serviciilor ce pot fi tranzactionate creste intr-un ritm mai ridicat decat al monedei metalice. Se creaza un dezechilibru intre nevoile economiei si existentul monetar. In aceste conditii apare moneda de hartie (bancnota) si moneda scripturala (de cont). Bancnotele au derivat din efecte de comert (trate), care, fara a avea o valoare intrinseca, reprezenta angajamentul emitentului de a plati. Banii de cont au fost creati de catre bancile comerciale prin inscrierea in conturi a sumelor de bani ale clientilor. Alte forme ale monedei scripturale sunt cecurile si viramentele aparute in a doua jumatate a secolului trecut. In prezent, moneda marfa cu valoare intrinseca (din aur, argint) este eliminata, ramanand numai moneda semn ( fara valoare intrinseca). O perioada scurta a existat o legatura intre moneda semn si aur prin obligatia emitentilor de a avea in depozit o anumita cantitate de aur pentru acoperirea monedelor emise. O alta forma a monedei o reprezinta moneda electronica, aparuta si dezvoltata prin utilizarea pe scara tot mai mare a tehnicii computerizate. De asemenea, o speta de monedei este si moneda supranationala (DST, ecu, euro).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Functiile Monedei.docx