Fundamentarea Strategiei la ANAF

1. Fundamentarea strategiei la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF)

1.1 PREMISELE STRATEGIEI

Prezentarea organizaţiei

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a fost înfiinţată la data de 1 octombrie 2003, prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflându-se în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Începând cu luna ianuarie 2004 a devenit operaţională, dobândind calitatea de instituţie cu personalitate juridicã proprie, prin desprinderea direcţiilor cu atribuţii în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. În cadrul ANAF se organizează şi funcţionează următoarele instituţii: Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. Agenţia reprezintă un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu atribuţii în aplicarea politicii de administrare fiscalã, desfăşurându-şi activitatea în domeniul administrării veniturilor bugetare, prin intermediul procedurilor de: gestiune, colectare, control fiscal şi dezvoltarea unor relaţii de parteneriat cu contribuabilii.

Diferenţierea strategiei în funcţie de faza de viaţă a organizaţiei

Orice organizaţie parcurge, chiar dacă nu întotdeauna liniar, patru faze importante pe durata desfăşurării activităţii – faza de demarare, faza de creştere, faza de maturitate şi faza de declin – în cadrul cărora problemele cu care se confruntă sunt diferite, iar soluţiile decizionale şi operaţionale, pe termen lung, mediu şi scurt trebuie, de asemenea, să fie diferenţiate. Având în vedere faptul că strategia ANAF este una ce caracterizează evoluţia viitoare a administrării fiscale, având ca scop creşterea atenţiei faţă de aşteptările cetăţenilor şi ale mediului de afaceri, astfel încât relaţia contribuabil-fisc să fie stimulată şi să se perfecţioneze permanent, putem spune că aceasta se află în faza de maturitate.

Principalii stakeholderi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Datorită faptului că strategia ANAF proiectează viitorul organizaţiei, este necesară intensificarea luării în considerare a principalilor stakeholderi, a problematicii acestora şi a obiectivelor comune sau nu pe care aceştia le urmăresc. Principalii stakeholderi ai ANAF sunt: Ministerul Finanţelor Publice, Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, agenţii economici şi cetăţenii contribuabili.

Flexibilitatea strategiei

Strategia nu trebuie abordată ca o proiecţie rigidă a viitorului organizaţiei, axată pe operaţionalizarea întocmai a conţinutului său, ci dimpotrivă, ca un concept flexibil, pretabil modificărilor şi adaptărilor în funţie de modificările ce intervin în unii parametrii dimensionali şi funcţionali ai organizaţiei şi contextului în care aceasta îşi desfăsoară activitatea.

Strategia pune un accent special pe adaptarea organizaţiei la evoluţia mediului său intern şi la conjunctura externă, prin intermediul unui proces bazat pe cunoaşterea bună a prezentului, precum şi a ceea ce se doreşte pentru viitor. Prin intermediul planificării strategice se asigură alinierea, direcţia şi controlul în viitor al întregii activităţi a ANAF. Alinierea are în vedere în special procesele şi practicile de gestiune fiscală şi capacităţile de coordonare.

1.2 ANALIZA DIAGNOSTIC

Puncte forte

- Transparenţa în creştere. ANAF dispune de servicii îmbunătăţite: acces electronic, programe gratuite de ajutor, legislaţie; centru de asistenţă telefonică, publicare întrebări – răspunsuri;

- Accentuarea combaterii evaziunii fiscale prin numărul crescut de inspecţii în domeniile cu risc ridicat de fraudare;

- Existenţa unei baze centralizate de date privind contribuabilii: baza de date centralizată DATA WAREHOUSE;

- Informatizare în gestionarea declaraţiilor şi plăţilor persoanelor fizice : declarare on line, plata în cont unic, cazier fiscal – pe loc;

- Un sistem eficient de selectare a contribuabililor pentru control – eficienţa controalelor fiscale este strâns dependentă de o mai bună ţintire a domeniilor/ contribuabililor cu risc ridicat de evaziune fiscală, de aceea stabilirea planurilor de control este fundamentată pe o analiză de risc complexă;.

- Formarea tinerilor cu rezultate academice bune şi cu o motivaţie puternică, prin programe de instruire în Romania şi în statele membre ale Uniunii Europene, în vederea pregătirii necesare în poziţii de conducere în administraţia publică.