Fundamentele Managementului - Studiu de Caz SC Business and Beauty SRL

Resursele umane reprezintă ansamblul capacităţilor de natură fizică, intelectuală şi psihologică (sentimente, atitudini, valori, mentalităţi, personalităţi) aparţinând tuturor indivizilor dintr-un spaţiu geografic, social şi economic ce pot fi mobilizate, valorificate şi cultivate în vederea susţinerii dinamicii sistemelor economico-sociale.

Definirea managementului resurselor umane

Consideraţii generale

Marea majoritate a specialiştilor în domeniu consideră că MRU este rezultatul unei cercetări specializate şi se înscrie într-o evoluţie şi diversificare rapide, în numeroase domenii de activitate.

Desprinzându-se din managementul general, MRU s-a diferenţiat şi s-a autonomizat, restrângându-şi problematica (obiectul de studiu) şi s-a specializat, având, în prezent, un loc bine precizat în cadrul acestuia.

Împrumutând de la managementul general unele concepte sau metode de investigare, limbaje de exprimare sau analogii de procese, MRU şi-a precizat obiectul de studiu, şi-a delimitat propriile frontiere, deci realităţile organizaţiei sunt tratate potrivit obiectivelor urmărite.

Astăzi, MRU îşi dovedeşte tot mai pregnant viabilitatea ştiinţifică şi deosebita utilitate practică.

Apariţia şi dezvoltarea MRU are multiple influenţe favorabile asupra managementului general, deoarece plusurile de noţiuni şi cele metodologice pe care le generează impulsionează progresele cunoaşterii ştiinţifice şi, în special, permit noi dezvoltări ale teoriei şi practicii manageriale.

Există numeroase aspecte (probleme) ale realităţii din cadrul organizaţiei sau ale practicii manageriale care aparţin MRU, ca domeniu ştiinţific specializat.

În funcţie de scopul analizei, de obiectivele urmărite, de nivelul de aprofundare a cunoaşterii, frontierele acestui nou domeniu ştiinţific pot fi mai largi sau mai restrânse.

„MRU” este un termen relativ recent, mai modern, pentru exprimările tradiţionale ca: „administrarea personalului”, „conducerea activităţilor de personal”, „relaţiile industriale”, „dezvoltarea angajaţilor”, „managementul personalului” etc.

Literatura de specialitate (Ian Beardwell şi Len Holden) sugerează 4 perspective de analiză si înţelegere a MRU:

- MRU – expresie a practicii de personal existente

o În această perspectivă MRU se prezintă ca o „reformulare” contemporană a politicilor privind managementul personalului, având posibilitatea să rezolve problemele angajaţilor într-un mod mult mai bun decât maniera administrativă, specifică managementului personalului.

- MRU – o nouă disciplină managerială

o Această perspectivă este mult mai variată şi mai complexă, deoarece are în vedere toate filosofiile privind personalul, precum şi dorinţa profesională de a prezenta MRU ca o disciplină unitară, cu o concepţie sau o abordare asemănătoare altor discipline;

o MRU poate asigura o abordare managerială integrată a funcţiilor şi activităţilor de personal prin unirea diferitelor aspecte ale managementului personalului şi ale relaţiilor industriale, rezultând, în final o nouă disciplină managerială;

o Un sistem integrat al resurselor umane prezintă funcţiile şi activităţile specifice resurselor umane într-o relaţie de strânsă interdependenţă, sugerează importanţa performanţei, a evaluării acesteia şi a existenţei unui subsistem corespunzător de recompense (unul din cele mai controversate subsisteme ale resursei umane).

- MRU – model bazat pe resurse

o Această perspectivă evidenţiază rolul individului în cadrul organizaţiei, plecând de la faptul că managementul personalului a fost preocupat permanent de raporturile dintre organizaţie şi individ, precum şi de rezolvarea dificultăţilor ce apar în cadrul acestor raporturi;

o Această abordare a favorizat formarea unei culturi organizaţionale dominată de necesitatea minimizării costurilor cu angajaţii, aceştia fiind consideraţi o resursă ce trebuie administrată ca şi celelalte resurse.

- MRU – funcţiune strategică şi internaţională

o Apariţia MRU (1980-1990) a amplificat interesul şi preocupările privind problematica legăturilor între raporturile de angajare şi strategiile şi politicile organizaţionale, deci MRU devine o funcţiune strategică care urmăreşte să rezolve problemele pe termen scurt care afectează succesul pe termen lung, contribuind la realizarea strategiei organizaţiei;l

o Caracterul internaţional este dat de larga preocupare a specialiştilor şi a literaturii de specialitate, mai ales din ţările dezvoltate, precum şi de faptul că unele elemente ale culturii manageriale dintr-o ţară pot fi preluate de altă ţară.