Încălzirea globală și dezvoltarea durabilă

I. Dezvoltarea durabilă (definiţie, conferinţe)

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

Conceptul a fost legat iniţial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuşi este foarte tânăr şi s-a impus în vara lui 1992, după Conferinţa privind mediul si dezvoltarea, organizata de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleacă de la ideea că activităţile umane sunt dependente de mediul înconjurător şi de resurse. Sănătatea, siguranţa socială şi stabilitatea economică a societăţii sunt esenţiale în definirea calităţii vieţii. Discuţiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la începutul anilor 70. În 1972, Conferinţa privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător in urma activităţilor umane, ceea ce pune in pericol însuşi viitorul omenirii. În 1983, îşi începe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, după o rezoluţie adoptată de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite. Doi ani mai târziu, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi, prin Convenţia de la Viena se încearcă găsirea unor soluţii pentru reducerea consumului de substanţe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În 1986, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare aşa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun” care dă şi cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”. În 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanţi din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenţii, referitoare la schimbările de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrişărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susţinere a dezvoltării durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinţa de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summit-ul privind dezvoltarea durabilă. Fiecare dintre noi, conştient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabilă.

II. Ciclurile climatice

Clima Pământului a suferit dintotdeauna modificări ciclice, cu perioade de răcire şi încălzire. Modificările au diferite durate, precum şi diferite amplitudini. Se menţionează următoarele tipuri de cicluri:

- Ciclul zi-noapte (ciclul circadian), în care temperaturile pot varia de la câteva grade, până la câteva zeci de grade. Acest ciclu este prea rapid pentru a fi luat în considerare în cazul schimbărilor climatice.

- Ciclul anual (anotimpuri), în care variaţia temperaturii şi a altor parametri, de exemplu a concentraţiei de dioxid de carbon) este sesizabilă pe un grafic care arată influenţa industrializării.

- Ciclul solar, cu o durată de cca. 11 ani, indică o variaţie periodică a temperaturilor, care poate masca încălzirea globală.

- Ciclul glaciar, care se întinde pe durate de mii până la sute de mii de ani şi determină mari variaţii climatice.

II.1. Ciclul solar

Numărul petelor solare în ultimii 400 de ani Corelaţia dintre radiaţie, numărul petelor solare, erupţiile solare şi

radiaţia din banda de 10,7 cm

Ciclul solar, este o variaţie a activităţii solare cu o durată medie de 11,2 ani, însă se cunosc cicluri solare cu durate între 8 şi 15 ani. Se presupune că un ciclu solar este determinat de câmpul său magnetic, care se inversează o dată la 11 ani, un ciclu magnetic complet durând de fapt 22 de ani. Activitatea solară este caracterizată prin numărul de pete solare, numărul de erupţii solare şi radiaţia solară. Cel mai bun indice este considerat cel al radiaţiei de 2,8 GHz, adică a radiaţiei cu lungimea de undă de 10,7 cm.

Nu se cunoaşte prea bine influenţa ciclului solar asupra climei, însă lipsa petelor solare din a doua jumătate a secolului al XVII-lea a coincis cu o perioadă foarte friguroasă, perioada minimului Maunder, numită „mica glaciaţiune”, sau „mica eră glaciară.

II.2. Ciclul glaciar

În ultimii 400 000 de ani au avut loc trei mari glaciaţiuni Corelaţia dintre temperatură, concentraţia de dioxid de

carbon şi aerosoli, înregistrată la staţia Vostok

Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) şi până astăzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul staţiei Vostok, carotaje care pot extrage gheaţă de la adâncimea de 3500 m. Vechimea gheţii este de câteva sute de mii de ani. Compoziţia izotopică a oxigenului extras din gheaţă permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile de mai sus glaciaţiunile au fost următoarele: glaciaţiunea Mindel, care a durat între anii 650 000 – 350 000 î.Hr., glaciaţiunea Riss, care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. şi glaciaţiunea Würm, care a durat între anii 80 000 – 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menţionate a avut loc glaciaţiunea Günz, care a durat între anii 900 000 – 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variaţiile de temperatură n-au depăşit 10 °C, iar maximele de temperatură n-au depăşit niciodată +4 °C faţă de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variaţiile de temperatură au atins 22 °C, iar maximele +8 °C. În perioada acestor maxime gheţurile au dispărut complet.