Incertitudinea și Riscul în Investiții

Notiunea de risc derivă din doua surse: din latină si are o conotatie pesimistă, cuvantul risicum insemnan un rezultat negativ al unei provocări si din arabă, cuvantul risq implicand “orice a fost dat de Dumnezeu si din care se obtine profit”, avand o conotaţie pozitivă. Combinand cele două sensuri, riscul se poate defini ca fiind “un viitor incert care imbunătăteste sau inrăutăteste o pozitie. Se remarcă trei aspecte in această definitie: Riscul este probabilistic, incluzand incertitudinea; Riscul este simetric, adică rezultatul poate fi plăcut sau neplăcut, fără a forţa sensul intr-o magnitudine echivalentă; Riscul implică schimbare, dacă nu există schimbare, nu există risc. Definiţia este in concordanta cu ideea de volatilitate, ca măsură a riscului si se exprimă matematic. Riscul este o notiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află in posibilitatea ca o actiune viitoare să genereze pierdere datorită informatiilor incomplete in momentul luării deciziei sau inconsistentei unor rationamente de tip logic. De aceea, riscul poate fi definit in termini economici, sociali, culturali si politici. Se apreciază că perceptia riscului de către un individ sau de către o organizatie este influentată de trei elemente: Variabilitatea rezultatelor; Atitudinea fată de risc; Gradul de discretie fată de asumarea sau neasumarea riscului. In ceea ce priveste atitudinea fată de risc in afaceri, dar si in alte domenii, chiar personale, există două tipuri de atitudine: Aversiune fată de risc; Tolerată la risc sau dorinta de a-si asuma riscul. Atitudinea fată de risc este influentată de educatie, societate, religie.

Această atitudine se poate modifica dacă există o compensatie pentru asumarea riscului, numită primă de risc. Prima de risc este castigul minim suplimentar fată de valoarea asteptată necesar pentru ca un individ cu aversiune faţă de risc să isi asume un risc.

Riscul este o notiune universalã care se poate referi la orice fel de activitate sau actiune umanã, dar este unanim acceptatã aprecierea cã dintre activitãtile economice, investitiile comportã cel mai mare risc. Cel putin trei factori printr-o actiune în comun determinã acest lucru:

- periada lungã de timp în care se obtin efectele investitionale si de aici dificultatea previziunilor ce trebuie fãcute în vederea determinãrii exacte a acestor efecte;

- caracterul ireversibil al investitiilor alocate în activitãti de productie, în sensul cã

odatã începutã investitia nu mai poate fi opritã fãrã a suporta pierderi;

- mãrimea considerabilã a eforturilor investitionale, care în caz de esec se transformã în pierderi.

Ca urmare cunoasterea riscului este o cerintã indispensabilã în calculul si ana liza eficientei investitiilor relizate de societãtile comerciale. Cunoscând evolutia previzionatã a societãtii, precum si dimensiunile riscului asociat prin decizia de investitii, managerul poate da o orientare lucidã hotãrârilor sale privind actiunile ce trebuie întreprinse. Pentru calculul si analiza riscului în activitatea de învestitii s-au conturat douã abordãri: deterministã si rationalã. Prima abordare presupune actiuni simple, bazate pe o bogatã experientã. A doua presupune o abordare stiintificã, folosind metode complexe bazate pe calcule matematice.

Mãsurarea riscului prin metode deterministe

a) Încorporarea riscului în rata de actualizare Prin aceastã metodã, investitorul majoreazã

cu câteva procente, în func tie de gradul de risc (se presupune cã socie tatea comercialã a realizat o clasificare a riscului în functie de tipul investitiei), nivelul ratei de actualizare minimã stabilitã la acceptarea proiectului. De exemplu, pentru un proiect putin riscant cum ar fi cel de retehnologizare, indicele de risc cu care se majoreazã rata de actualizare poate fi de 10%; pentru un proiect cu un grad de risc ridicat, cum sunt cele de expansiune, 16%; pentru investitii în proiecte cu un grad foarte mare de risc, cum sunt cele destinate asimilãrii si lansãrii de produse noi, 20% etc. Se observã desigur, dificultatea alegerii acestor procente de majorare a ratei. Stabilirea lor este subiectivã si arbitrarã ori care ar fi posibilitatea de realizare a veniturilor preconizate.