Management operațional - fundamentarea deciziei prin metoda utilității globale

CAPITOLUL 1. Noţiuni teoretice

SISTEMUL DECIZIONAL AL ÎNTREPRINDERII

1.1. Componentele şi etapele procesului decizional

Sistemul decizional

- ansamblul elementelor interdependente

- care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor

Deciziile:

- trebuie să fie rezultatul unui proces de gândire

- precedat de o informare

- şi analiză temeinică a tuturor datelor problemei, a elementelor de influenţă

- având în vedere condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea fiecare întreprindere în parte

Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie să existe următoarele elemente:

1. un obiectiv economic sau un scop bine determinat care să se poată cuantifica;

2. un volum mare de informaţii care sa reflecte cât mai bine fenomenele şi procesele economice, care au loc în realitate cu influenţe asupra adoptării deciziei;

3. un aparat de investigare şi de prelucrare a datelor bine puse la punct, pentru a permite realizarea unui proces raţional de alegere.

Elementele componente

decidentul este reprezentat de o persoană sau grup de persoane (ex.: un manager sau un organism managerial) care în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise adoptă decizia în situaţia respectivă;

obiectivul sau obiectivele urmărite prin adoptarea deciziei;

mulţimea alternativelor – este formată din toate variantele posibile de acţiune în vederea realizării obiectivelor propuse;

mulţimea criteriilor decizionale – reprezintă punctele de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora delimitează aspectele realităţii economice în cadrul procesului decizional;

mediul ambiant - constă din ansamblul elementelor eterogene şi exogene întreprinderii, care alcătuiesc situaţia decizională caracterizată prin manifestarea unor influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei;

consecinţele variantelor sau alternativelor se întâlnesc la intersecţia criteriilor cu variantele, care au unităţi de măsură specifice;

utilitatea fiecărei consecinţe a diferitor variante reprezintă folosul aşteptat de decident în urma faptului că o anumită consecinţă se realizează

Etape:

1. Identificarea şi definirea problemei: recunoaşterea situaţiei care impune luarea deciziei şi determinarea obiectivelor urmărite prin aceasta;

2. Precizarea corespunzătoare a obiectivului, prin stabilirea corelaţiei între obiectivele de ansamblu ale întreprinderii şi problema dată, astfel ca obiectivul stabilit trebuie să fie real, mobilizator şi stimulator.

3. Stabilirea criteriilor - adunarea principalelor informaţii şi stabilirea criteriilor de evaluare a fiecărei variante posibile, motiv pentru care în adaptarea deciziei se cere folosirea modalităţilor participative de luare a deciziei.

4. Stabilirea variantelor decizionale posibile: evaluarea alternativelor identificate, evidenţierea limitelor, avantajelor şi dezavantajelor fiecărei alternative (variante).

5. Alegerea variantei (alternativei) optime, respectiv a deciziei.

6. Aplicarea variantei (alternativei) optime: necesita luarea în prealabil a unui ansamblu de masuri sistematizate sub forma unui „plan de acţiune”.

7. Evaluarea rezultatelor obţinute: măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.

1.2. Cerinţe faţă de decizii şi clasificarea (tipologia) deciziilor

FUNDAMENTAREA DECIZIILOR:

- În funcţie de un criteriu decizional sau mai multe criterii decizionale

cerinţe:

- să fie fundamentată ştiinţific, în sensul că trebuie să se ia în considerare condiţiile concrete din întreprindere şi să se utilizeze metode adecvate de fundamentare şi valorificare a experienţei decidenţilor;

- să fie adoptată de compartimentele sau persoanele care au împuternicirea legală în acest sens;

- să fie luată şi transmisă în timp util;

- să fie formulată clar şi concis pentru a putea fi bine recepţionată;

- să fie completă, să cuprindă toate elementele necesare înţelegerii şi aplicării corecte;

- să fie eficientă, în sensul că în urma aplicării deciziei să se obţină un efect sporit.