Cuprins
- CAPITOLUL 1. Noţiuni teoretice. 1
- 1.1. Componentele şi etapele procesului decizional. 1
- 1.2. Cerinţe faţă de decizii şi clasificarea (tipologia) deciziilor . 2
- 1.3. Metode şi tehnici de fundamentare a deciziilor. 3
- 1.4. Metoda utilităţii globale maxime. Elemente teoretice. 5
- CAPITOLUL 2. Prezentarea firmei. 7
- CAPITOLUL 3. APLICAŢIA PRACTICĂ. 8
- BIBLIOGRAFIE. 10
Extras din proiect
CAPITOLUL 1. Noţiuni teoretice
SISTEMUL DECIZIONAL AL ÎNTREPRINDERII
1.1. Componentele şi etapele procesului decizional
Sistemul decizional
- ansamblul elementelor interdependente
- care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor
Deciziile:
- trebuie să fie rezultatul unui proces de gândire
- precedat de o informare
- şi analiză temeinică a tuturor datelor problemei, a elementelor de influenţă
- având în vedere condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea fiecare întreprindere în parte
Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie să existe următoarele elemente:
1. un obiectiv economic sau un scop bine determinat care să se poată cuantifica;
2. un volum mare de informaţii care sa reflecte cât mai bine fenomenele şi procesele economice, care au loc în realitate cu influenţe asupra adoptării deciziei;
3. un aparat de investigare şi de prelucrare a datelor bine puse la punct, pentru a permite realizarea unui proces raţional de alegere.
Elementele componente
decidentul este reprezentat de o persoană sau grup de persoane (ex.: un manager sau un organism managerial) care în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise adoptă decizia în situaţia respectivă;
obiectivul sau obiectivele urmărite prin adoptarea deciziei;
mulţimea alternativelor – este formată din toate variantele posibile de acţiune în vederea realizării obiectivelor propuse;
mulţimea criteriilor decizionale – reprezintă punctele de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora delimitează aspectele realităţii economice în cadrul procesului decizional;
mediul ambiant - constă din ansamblul elementelor eterogene şi exogene întreprinderii, care alcătuiesc situaţia decizională caracterizată prin manifestarea unor influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei;
consecinţele variantelor sau alternativelor se întâlnesc la intersecţia criteriilor cu variantele, care au unităţi de măsură specifice;
utilitatea fiecărei consecinţe a diferitor variante reprezintă folosul aşteptat de decident în urma faptului că o anumită consecinţă se realizează
Etape:
1. Identificarea şi definirea problemei: recunoaşterea situaţiei care impune luarea deciziei şi determinarea obiectivelor urmărite prin aceasta;
2. Precizarea corespunzătoare a obiectivului, prin stabilirea corelaţiei între obiectivele de ansamblu ale întreprinderii şi problema dată, astfel ca obiectivul stabilit trebuie să fie real, mobilizator şi stimulator.
3. Stabilirea criteriilor - adunarea principalelor informaţii şi stabilirea criteriilor de evaluare a fiecărei variante posibile, motiv pentru care în adaptarea deciziei se cere folosirea modalităţilor participative de luare a deciziei.
4. Stabilirea variantelor decizionale posibile: evaluarea alternativelor identificate, evidenţierea limitelor, avantajelor şi dezavantajelor fiecărei alternative (variante).
5. Alegerea variantei (alternativei) optime, respectiv a deciziei.
6. Aplicarea variantei (alternativei) optime: necesita luarea în prealabil a unui ansamblu de masuri sistematizate sub forma unui „plan de acţiune”.
7. Evaluarea rezultatelor obţinute: măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.
1.2. Cerinţe faţă de decizii şi clasificarea (tipologia) deciziilor
FUNDAMENTAREA DECIZIILOR:
- În funcţie de un criteriu decizional sau mai multe criterii decizionale
cerinţe:
- să fie fundamentată ştiinţific, în sensul că trebuie să se ia în considerare condiţiile concrete din întreprindere şi să se utilizeze metode adecvate de fundamentare şi valorificare a experienţei decidenţilor;
- să fie adoptată de compartimentele sau persoanele care au împuternicirea legală în acest sens;
- să fie luată şi transmisă în timp util;
- să fie formulată clar şi concis pentru a putea fi bine recepţionată;
- să fie completă, să cuprindă toate elementele necesare înţelegerii şi aplicării corecte;
- să fie eficientă, în sensul că în urma aplicării deciziei să se obţină un efect sporit.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Management Operational - Fundamentarea Deciziei prin Metoda Utilitatii Globale.doc