Managementul resurselor umane - recrutare, selecție, promovare, pregătirea personalului

Managementul resurselor umane reprezintă ansamblul activităţilor de ordin

operaţional (planificarea, recrutarea, menţinerea personalului) şi de ordin energetic

(crearea unui climat organizaţional corespunzător), care permit asigurarea

organizaţiei cu resursele umane necesare şi utilizarea eficientă a acestora.

Managementul resurselor umane este un termen relativ nou. Alte denumiri

utilizate sunt: administrarea personalului, relaţii industriale, conducerea activităţilor de

personal, dezvoltarea angajaţilor, managementul personalului.

Managementul resurselor umane se referă la o abordare globală, interdisciplinară

şi profesională a problemelor legate de personalul unei organizaţii. Între strategia firmei

şi strategiile din domeniul resurselor umane trebuie să existe o concordanţă cât mai bună.

La această concordanţă se referă conceptele de “MRU strategic”, “concordanţa

strategică”, “integrare strategică”. Strategia de personal este altfel spus o strategie

parţială, cu un caracter derivat, şi se referă numai la anumite activităţi din cadrul

organizaţiei, şi anume, la acelea care aparţin funcţiunii de resurse umane.

Rolf Buhner, în funcţie de gradul de dependenţă faţă de strategia firmei,

deosebeşte trei tipuri de strategii de personal, şi anume:

- strategia de personal orientată spre investiţii: resursa umană este privită ca un element

de investiţii pentru dezvoltarea firmei.

- strategia de personal orientată valoric: acordă o importanţă deosebită valorilor

relevante într-o organizaţie.

- strategia de personal orientată spre resurse: posibilităţile de asigurare cu personal

influenţează strategia firmei.

Principalele activităţi de MRU

Managementul resurselor umane se realizează prin intermediul următoarele cinci

activităţi:

- activităţi de asigurarea personalului necesar: recrutare, selecţie, promovare, demitere,

concediere, planificarea personalului);

- instruire: instruire, evaluarea performanţelor, planificarea resurselor umane;

- recompensare: salarizare, beneficii, program de muncă, condiţii de muncă;

- sănătate şi siguranţa angajaţilor: condiţii de muncă, program de muncă;

- relaţii industriale: consiliere, informare, comunicare cu managementul firmei şi

sindicatele.

MRU îşi lasă amprenta asupra domeniului managementului performanţei

(managementul carierei, programe de dezvoltarea carierei, evaluarea performanţelor) şi

joacă un rol esenţial în schimbarea organizaţională.

Activităţile care se bucură de cea mai mare atenţie sunt în ordinea priorităţii:

- dezvoltarea managerilor/ instruire

- recrutare/angajare

- recompensare

- planificarea forţei de muncă.

Activităţile MRU pot fi împărţite în doua categorii (Herbert Heneman):

- activităţi propriu-zise de MRU:

- Asigurare cu personal

- Dezvoltarea personalului

- Recompensare

- Relaţii industriale

- Condiţii de muncă

- activităţi suport (pentru activităţile propriu-zise):

- Analiza posturilor

- Evaluarea (evaluarea posturilor, evaluarea performanţelor, evaluarea satisfacţiei

pe post)

- Planificarea resurselor umane.

Funcţiile managementului resurselor umane

Selecţia şi recrutarea personalului

Activitatea de recrutare şi selecţie presupune:

- angajarea personalului competent şi controlul cheltuielilor salariale. Angajaţii trebuie

recrutaţi, selectaţi şi apoi angajaţi în funcţie de nevoile organizaţiei. Realizarea acestor

activităţi presupune cunoaşterea şi dezvoltarea surselor de recrutare de personal pe

diverse categorii şi atragerea candidaţilor calificaţi din cadrul acestor surse.

- acoperirea la timp a posturilor vacante pentru a menţine nivelul necesar de forţă de

muncă în firmă.

- cunoaşterea posturilor, cerinţelor acestora, specificaţiilor, problemelor fiecăruia.

1. Recrutarea

Recrutarea resurselor umane este procesul managerial de menţinere şi dezvoltare a celor mai adecvate surse interne şi externe necesare asigurării cu personal competitiv în vederea realizării obiectivelor organizaţiei. Astfel, recrutarea poate fi un proces activ mai ales când organizaţia îşi propune menţinerea şi păstrarea legăturilor ori contactelor cu sursele externe de recrutare. Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexă şi extrem de costisitoare, care necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte consecintele organizaţionale interne şi externe, precum şi necesităţile de resurse umane existente şi viitoare. De aceea, în cadrul funcţiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde să devină o activitate de sine-stătătoare. Recrutarea personalului este considerată de numeroşi specialişti ca fiind baza întregului proces de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei, folosind cât mai multe metode sau surse posibile de recrutare. Asigurarea cu personal a unei organizaţii, numită şi angajare, cuprinde mai multe activităţi de baza, anume: planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului. Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selecţia şi orientarea sau integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, recalificări, reîncadrări, dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, demisii, concedieri sau decese.