Managementul Talentelor - Situație Actuală și Perspective

Abstract

IN THIS ARTICLE IS PRESENTED THE IMPORTANCE OF HUMAN RESOURCES AND THE WAY THAT TALENT MANAGEMENT CAN IMPROVE THE PERFORMANCE OF ORGANIZATIONS.

TODAY THE ECONOMIC ENVIROMENT IS DETERMINING THE MOST COMPANIES TO CHANGE THEIR STRATEGIES AND TO BE MORE ADAPTABLE, DYNAMIC AND COMPETITIVE. THE ORGANIZATIONS FACE WITH A LACK OF PERFORMANT PEOPLE AND WITH THE MOBILITY OF HUMAN CAPITAL.

EVEN THOUGH THERE ARE A LOT OF STUDIES ABOUT HOW THE COMPANIES SHOULD SELECT, RECRUIT, RETAIN AND DEVELOP THE MOST TALENTED PEOPLE IN ORDER TO BE EFFECTIVE IT’S STILL A PROBLEM IN MANAGING THE GENERATIONS OF EMPLOYEES, THE SKILLS DEFICIT AND TALENT FLOW. THIS SITUATION SEEMS TO REMAIN FOR THE YEARS TO COME.

Introducere

Mediul economic trece prin schimbări tumultoase. Economia globală a început să îşi revină, doar că este răvăşită de rata crescută a şomajului, dezechilibrele în ceea ce priveşte standardele de viaţă şi creşterile neaşteptate din economiile emergente. Întreprinderile de toate mărimile au încercat să-şi transfere resursele către pieţele dezvoltate, dar s-au confruntat cu o lipsă de talent şi de conducere. Aceast fenomen este numit „paradoxul talentelor”. Companiile au nevoie de competenţe, abilităţi şi totuşi rata şomajului ramâne la cote ridicate. Ele nu au un deficit în oferta locurilor de muncă, ci au au o penurie a abilităţilor, a talentelor.

Această provocare de a găsi oameni cu aptitudinile potrivite în locul potrivit conduce la stabilirea anumitor predicţii pentru anii ce urmează.

Importanţa resurselor umane

Majoritatea majoritatea managerilor din societatea românească justifică insuccesul din afaceri prin administrarea defectuoasă a resurselor financiare ale întreprinderii, însă foarte puţini sunt cei care îşi dau seama că adevărata problemă o reprezintă modul în care este gestionată resursa umană. Cu privire la această chestiune, Nasbitt şi Aburdene susţin că “în noua societate informaţională, capitalul uman a înlocuit capitalul financiar, ca resursă strategică”.

Odată cu procesul globalizării a crescut şi atenţia acordată managementului resurselor umane. Scopul managementului resurselor umane este de a conduce oamenii în relaţia angajat-angajator. În mod specific acest lucru implică utilizarea eficientă a oamenilor pentru a atinge obiectivele strategice ale întreprinderii şi de a satisface nevoile individuale ale angajaţilor.

În concepţia lui Gratton noile surse ale avantajului competitiv sustenabil disponibile organizaţiilor au oamenii în centrul atenţiei –creativitatea şi talentul acestora, inspiraţiile şi speranţele lor, visurile şi entuziasmul. Companiile care vor înflori în acest secol vor face acest lucru datorită faptului că sunt capabile să ofere cadrul în care potenţialul individual poate fi dezvoltat.

Mangementul talentelor – aspecte teoretice

Mangementul talentelor este un termen comun astăzi. Cu toate acestea, a apărut abia la sfârșitul anilor 1990, când McKinsey & Company a făcut referire pentru prima dată la acesta în raportul lor „Războiul pentru talent”. Mangementul talentelor este declarat a fi critic pentru succesul organizațional, fiind capabil de a oferi un avantaj competitiv prin identificarea, dezvoltarea și redistribuirea angajaților talentați. De exemplu, într-un studiu realizat de Institutul de Certificare a Personalului şi Dezvoltare din Marea Britanie (CIPD), citat în Clarke și Winkler (2006), peste 90% dintre respondenți consideră că activitățile care le implică managementul talentelor pot afecta pozitiv linia de jos a unei organizații, și mai mult de jumătate au întreprins deja activități de management al talentelor.

Potrivit Dicţionarului Explicativ al limbii române talentul este o „aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare.”

Dacă ar fi să analizăm modul de abordare a talentului în culturilor non –europene observăm că există diferenţe. De exemplu, în Japonia, termenul cu aceeaşi semnificaţie pentru „talent” (Sainō) are la temelie două caractere din scrierea chineză care indică abilitatea (Sai) şi realizarea (nō). Prin urmare cuvântul japonez nu indică noţiunea de „înnăscut” ci dimpotrivă, talentul este rezultatul multor ani de muncă pentru a se ajunge la perfecţiune.

În cei mai simpli termeni managementul talentelor se referă la procesul de atragere, de selecţie, de training, de dezvoltare şi de promovare a angajaţilor dintr-o organizaţie.