Metoda Just în Time

Pentru a rămâne competitivă pe piaţa liberă, întreprinderea industrială trebuie să realizeze beneficii din activităţile dezvoltate recurgând fie la soluţii care să mărească câştigul obţinut pe producţia realizată fie să cheltuiască mai puţin pentru fabricaţie. A impune un preţ mai mare ar fi soluţia cea mai fericită dar concurenta, legea cererii şi a ofertei, face imposibil de realizat un deziderat de acest gen.Rămâne ca o alternativă viabilă dar care necesita eforturi deosebite preocuparea permanentă de reducere a costurilor iar metoda Just în Time se dovedeşte a fi un instrument deosebit de util în obţinerea de avantaje concurenţiale legate de costuri şi termene de execuţie.

Just în Time (JIT) sau „exact la momentul potrivit” este o filozofie organizaţională ce se fundamentează pe ideea ca activitatea de producţie trebuie calculată şi proiectată cu mare precizie astfel încât stocurile să fie reduse la minim. Aşa cum se observa este o orientare mai degrabă spre proces şi se aplică în primul rând la firmele de producţie!

Metoda Just în Time (exact la timp) a fost elaborată în 1950 de către firmă TOYOTA şi are ca obiectiv reducerea, la zero dacă este posibil, a stocurilor de materiale în sfera activităţii productive: conform metodei materia primă este introdusă în întreprindere exact la momentul în care ea va fi prelucrata sau ansamblata.

Rădăcinile metodei Just în Time se regăsesc în demersul 5S din Japonia care reprezintă iniţialele a cinci cuvinte japoneze care au ca obiectiv sistematizarea, organizarea, simplificarea şi curăţirea locului de muncă:

SEÏKETSU ------- Curăţenie

SEIRI ------- Aranjare

SEÏSO ------- Îndreptare

ŞEITO ------- Organizare, ordonare

SHITSUKE ------- Educaţie morală

Mulţi specialişti văd în metoda Just în Time o tehnică de lucru, alţii oconsidera o metodă de conducere, iar unii îi dau conotaţii filozofice, astfel încât putem defini Just în Time că o filozofie a conducerii producţiei care este susţinută de metode şi tehnici particulare.La fel ca şi alte tehnici moderne Just în Time nu se fundamentează pe idei şi teorii geniale, mai curând ea rezida dintr-o practică îndelungata subordonata conceptului ca un sistem productiv poate fi permanent perfecţionat şi că obiectivele sale se înscriu în sfera preţurilor, termenelor şi a calităţii.

Just în Time ameliorează competitivitatea întreprinderii care va cheltui mai puţin prin eliminarea unor “probleme” inutil create de un sistem de organizare tradiţional: stocuri, manipulări, paza, control, calitate, fiabilitate etc.

Metoda J.I.T. se bazează pe principiul numit „producţia cu fluxuri trase” conform căruia toate comenzile de fabricaţie trebuie transmise ultimului loc de muncă al procesului tehnologic (de regulă montajul general), acesta transmiţând necesarul de piese şi subansambluri locului de munca precedent şi aşa mai departe.

Prin acest mod de lucru, metoda J.I.T. se deosebeşte de sistemele clasice de producţie, care se bazează pe principiul „producţia de fluxuri împinse” conform căruia piesele realizate la primele locuri de muncă sunt împinse înainte, fără să intereseze dacă ele vor intra imediat în fabricaţie sau se vor stoca în magazii intermediare.

Obiectivele metodei Just în Time:

1) Eliminarea activităţilor de recepţie şi inspecţie a pieselor primite

Producţia se derulează după anumite metode de organizare care ordonează activităţile în spaţiu şi timp iar dacă activităţile sunt alimentate de către furnizori care sunt responsabili de calitatea produselor livrate exact la secvenţa de timp planificată, inspecţiile şi controalele calitative al acestora devenind inutile.

2) Eliminarea stocurilor din întreprindere

Materialele, piesele şi subansamblele sunt livrate de furnizor la momentul când trebuie prelucrate sau ansamblate în loturi exact dimensionate care elimină stocurile iniţiale şi intermediare.

3) Eliminarea stocurilor “în tranzit”.

Stocul în tranzit este format din materialul deplasat de la furnizor la client şi se elimină prin crearea de către furnizor a unor depozite proprii situate în proximitatea clientului (utilizatorului).În aceste condiţii se lucrează cu un “stoc de camera” pe care-l gestionează furnizorul asigurând respectarea termenelor şi a loturilor contractate.

4)Calitate şi siguranţa crescută

Datorită reducerii numărului de furnizori,creşte volumul colaborării pe termen lung, se stabilesc condiţiile tehnice obligatorii ce trebuie să le îndeplinească produsele achiziţionate iar rata defectelor trebuie redusă la zero.