Motivarea - Armă Strategică în Managementul Firmei

O problema care îi fascineaza si în acelasi timp da batai de cap psihologilor, dar si managerilor din organizatii este data de întrebarea de ce sunt oamenii motivati sa faca ceva?. A încerca construirea unei liste de motive pentru care oamenii se angajeaza în diferite actiuni este dificila, dar putem încerca sa enumeram câteva: dorinta intrinseca de a obtine ceva, comparatia sociala, presiunea sociala, aspiratiile personale, probabilitatea de a obtine succese, obisnuinta, cresterea stimei de sine, etc.

Scopurile organizatiilor pot fi realizate doar prin efortul comun al membrilor ei. Una dintre conditiile pentru care unele organizatii sunt mai eficiente si productive decât altele, este data de calitatea si cantitatea eforturilor depuse de angajatii ei, eforturi care sunt legate de motivatie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie sa fie puternic implicati în munca lor si dornici sa-si atinga anumite scopuri, de la cele mai simple (cum ar fi dorinta de a face rost de bani sau de a ajunge mai repede acasa), pâna la cele mai complexe si utile organizatiei (a realiza lucruri importante, a gasi metode noi, eficiente, a face ceea ce le face placere).

Motivarea personalului este una din problemele de cea mai mare importanta cu care se confrunta managerii de la toate nivele si din orice tip de organizatii. Din pacate, la fel ca si alte domenii ale competentelor manageriale, acesta este influentat de o serie de mituri si pareri preconcepute ce influenteaza în mod negativ performanta managerilor si, în general, performanta organizationala.

Determinarea motivatiei angajatilor nu este un lucru simplu. De cele mai multe ori, nu putem afla ce anume motiveaza o anumita persoana doar întrebând-o.

Exista câteva metode indirecte, printre care se numara: determinarea preocuparilor nelegate de serviciu ale angajatilor; observarea modului în care îsi petrec timpul pe care îl au la dispozitie la serviciu; determinarea activitatilor în care le-ar place sa se implice. La fel, evaluarea anuala a activitatii este o ocazie buna de a verifica daca presupunerile managerului despre ceea ce îl motiveaza pe angajat sunt corecte sau nu.

Probabil stim cu totii ce înseamna sa fim motivati sau demotivati în munca noastra. Un manager însa este în situatia de a influenta starea de motivare a altor persoane, de aceea este important sa întelegem diferitii factori care îi motiveaza pe oameni, astfel încât sa putem exercita influenta asupra lor cu îndemânare si întelepciune.

Conceptul motivarii abordeaza aspectele care îi determina pe oameni sa munceasca mai bine si mai mult; sa fie perseverenti si sa depaseasca obstacolele; sa se dedice muncii si sa fie entuziasti cu privire la activitatea pe care o desfasoara. O componenta a rolului managerial este de a oferi oamenilor motivatii, facându-i sa se dedice muncii, dar reusita va fi putin probabila daca nu întelegem pe deplin ce îsi doresc oamenii de la locul lor de munca.

Pentru a întelege motivarea, managerii trebuie întâi sa înteleaga motivele pentru care indivizii se comporta într-un anume fel si pentru care au anumite reactii în situatii amenintatoare sau prin care se încearca influentarea.

Teoriile nevoilor umane furnizeaza o privire de detaliu asupra a ceea ce înseamna motivarea. Dupa parerea lui Maslow, anumite nevoi interne sunt situate mai aproape de baza unei ierarhii personale decât altele, oamenii urmarind satisfacerea unor nevoi de pe nivele mai ridicate doar în momentul satisfacerii nevoilor de baza. Prin urmare, managerii trebuie sa ofere cai catre împlinirea de sine. În caz contrar, angajatii lor vor ramâne nemotivati.

CAPITOLUL 1

MOTIVAREA  COMPONENTA DE BAZA A MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

1.1. Rolul managementului resurselor umane în cadrul organizatiei

Dezvoltarea teoriei si practicii în domeniul managementului resurselor umane necesita cunoasterea si întelegerea cât mai deplina a rolului si particularitatilor resurselor umane în cadrul organizatiei.

1. Resursele umane reprezinta organizatia

Societatea moderna se prezinta ca o retea de organizatii care apar, se dezvolta sau dispar. În aceste conditii, oamenii reprezinta o resursa comuna si, totodata, o resursa  cheie, o resursa vitala, de azi si de mâine, a tuturor organizatiilor care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora. Aceasta realitate sau acest adevar a determinat tot mai multi specialisti în domeniu sa se afirme:

Din ce în ce mai mult avantajul competitiv al unei organizatii rezida în oamenii sai.

J. PFEFFER, E. LAWLER

Prin urmare, filosofia de management orientata spre oameni nu înseamna numai faptul ca oamenii reprezinta organizatia, ci si respectul pentru oameni pentru a concura prin oameni.

Organizatiile sunt inventii sociale, destinate realizarii unor scopuri comune prin efort comun, care, dupa cum subliniaza Gary Johns, au drept caracteristica esentiala prezenta coordonata a oamenilor si nu neaparat a lucratorilor. Prin urmare, organizatiile implica oameni si, în final, depind de efortul oamenilor.