Organizarea Managerială

Munca colectivă, diviziunea muncii şi adâncirea acesteia, cooperarea în muncă – reprezintă elemente esenţiale ce au determinat şi determină în continuare necesitatea activităţii de conducere şi transformarea acesteia într-o funcţie indispensabilă oricarei forme umane de organizare. Deci activitatea de conducere a apărut odată cu primele forme de organizare socială şi s-a dezvoltat cu evoluţia acestor forme. Ea are rolul de a asigura unitatea şi coordonarea tuturor activităţilor umane desfăşurate în colectiv.

Deşi au fost elaborate nenumărate definiţii ale managementului, noi ne vom opri asupra uneia pe care o putem considera cuprinzătoare: managementul este o sinteză între practică, ştiinţă şi artă. El a pornit ca o activitate practică, ca un proces concret de raţionalizare şi eficientizare a muncii; pe măsura evoluţiei sale istorice a ajuns o artă pentru ca în final, pe baza acumulării experienţei, a formulării unor principii şi legi, a dezvoltării unor metode şi proceduri specifice de investigare şi acţiune, managementul să capete caracteristicile unei veritabile ştiinţe.

În dezvoltarea sa managementul a cunoscut diferite etape având în vedere modalităţile de abordare a problemelor precum şi soluţionarea lor concretă.

Astfel, Herbert G. Hicks consideră că în dezvoltarea managementului pot fi identificate următoarele etape:

- managementul preştiinţific (înainte de 1880).

- managementul ştiinţific (1880 - 1930).

- şcoala relaţiilor umane (1930 - 1950).

- după 1950 a avut loc un amplu proces de extindere, rafinament şi dezvoltare a managementului.

În literatura de specialitate din România, majoritatea opiniilor converg către considerarea următoarelor etape:

- conducerea empirică (managementul timpuriu).

- începuturile managementului ştiinţific.

- conducerea ştiinţifică (concepţia modernă a managementului).

Într-o organizaţie managerii sunt situaţi pe diferite poziţii ale piramidei ierarhice şi pot fi grupaţi în trei categorii:

- manageri superiori (top manageri sau seniori manageri).

- manageri mijlocii.

- manageri inferiori (supervizori).

1 – manageri superiori

2 – manageri mijlocii

3 – manageri inferiori

4 – non-manageri (personal de execuţie)

Piramida ierarhică a unei firme

Indiferent pe ce nivel ierarhic s-ar situa, managerii au trei categorii de responsabilităţi:

- strategice (să orienteze organizaţia în conformitate cu misiunea şi obiectivele stabilite).

- interumane (să creeze şi să dezvolte un climat favorabil relaţiilor interumane).

- tehnice (să direcţioneze activitatea în funcţie de particularitatea domeniului în care se află firma).

Cele trei roluri / responsabilităţi au o pondere diferită de la un nivel ierarhic la altul:

Manageri superiori

Manageri mijlocii

Manageri inferiori

Non-manageri

Importanţa calităţilor managerilor

Funcţiile managementului

Şi în această privinţă punctele de vedere sunt diferite, dar majoritatea specialiştilor consideră că esenţiale sunt urmatoarele funcţii:

- previziunea (planificarea);

- organizarea;

- coordonarea şi antrenarea;

- controlul;