Particularitățile temperamentale și influența lor în management

In spatele tuturor deciziilor, actiunilor sau comportamentelor unui om s-a aflat interesul, satisfacerea nevoilor , dorintelor.

Managementul urmarete acelasi tel, satisfacerea, doar ca doreste sa fie cat mai efficient in realizarea planurilor, in general, in management, de catre un grup de oameni.

Cand fac referire la “grup”, tin neaparat sa mentionez ca noi, ca oameni, avem dificultati in a lucra in acest mod, in a fi eficienti ca un total de idei provenite de la un total de persoane. Avem tendinta sa fim individuali, sa ne afirmam, sa atragem atentia asupra ideilor noastre si nu putem ceda in fata grupului din propria initiativa.

Cel ce dirijeaza partile component ale grupului este totodata raspunsul la intrebarile “cine organizeaza munca si are imaginea de ansamblu a ceea ce se face?”; “cine conduce muzica, stabileste responsabilitati, sarcini pentru fiecare membru al echipei?, managerul.

Managerul, alaturi de management nu da “tonul la muzica” in organizatie (drept urmare, la grup), ci se asigura ca alege cel mai bun ton posibil, in raport cu subordonatii sai.

Un factor important in alegerea “melodiei organizatiei” este temperamental, ce sta la baza comportamentului managerului.

Mnagementul este deopotriva stiinta si arta, iar in a fi arta, temperamental managerului determina cum anume “aluneca pensula pe panza”, ce culori sunt folosite pentru a colora organizatia si cat de efficient sunt puse culorile in ansamblul pietei, astfel incat “tabloul final” sa fie un produs de calitate, munca unui grup de oameni condusi de un manager al carui temperament a stat la baza succesului.

Managementul reprezinta o rezolvare eficienta a obiectivelor prin intermediul altor oameni, o definitie ce ridica multe semen de intrebare si unde este avidenta ampreta temperamentului coleric celui ce a dat-o.

Dar ce anume este temperamental? Cum anume ne influenteaza? Ne nastem cu el sau il dobandim? Cate temperamente sunt? Cum aflam temperamentul nostru? Ce temperament este potrivit pentru management? Sunt intrebari ce vor primi raspuns in decursul acestei lucrari.

Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalităţii, care se exprimă cel mai pregnant în conduită. Temperamentul este particularitatea individuală psihologică a omului, care determină dinamica activităţii lui psihice şi se manifestă la fel în activităţi diferite, indiferent de conţinutul şi scopul acestora. Temperamentul se manifestă ca nivel energetic, ca mod de descărcare şi acumulare a energiei. Temperamentul nu se schimbă, dar însuşirile acestuia se schimbă.

Tipuri de temperament: există tot atâtea tipuri de temperament căţi oameni există. Tempera-mentul fiecăruia este un fapt singular, în măsura în care fiecare om este unic. Din necesităţi de cunoaştere s-au făcut adesea comparaţii şi diferenţieri între diversee aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasificări, ceea ce a condus la variate tipologii.

Prima încercare de identificare şi explicare a tipurilor temperamentale o datorăm medicilor antichităţii, Hippocrate şi Galenus. Ei au socotit că predominanta în organism a uneia dintre cele patru „umori” sau lichide (sânge, limfă, bila neagră şi bila galbenă) determină temperamentul. Pe această bază, ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic şi coleric.

Colericul este determinat de bila galbenă, reprezentat de foc, plin de căldură şi mistuitor ca vara.

Sangvinicul se distinge prin predominarea sângelui, este asociat cu aerul, este violent şi nestabil ca primăvara.

Flegmaticul este pus în legatura cu flegma, cu apa şi umiditatea iernii.

Melancolicul este dominat de bila neagră, ilustrat prin pământ şi toamnă.

Fiecare tip prezintă trăsături pozitive, apreciate ca avantajoase, şi trăsături negative, dezavantajoase pentru individ. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care să-l prezinte mai bun. Şi rar sunt întâlniţi indivizi cu un temperament pur, de obicei are loc combinarea a două tipuri de temperamente.