Sistemul Tarifar de Remunerare a Muncii

1. Noţiune de salariu. Principiile generale ale sistemului de salarizare

Din punct de vedere etimologic, salariul provine de la latinescul „salarium” care indică suma de bani ce trebuia plătită fiecărui soldat pentru procurarea sării. Deci, are semnificaţia de venit al unei persoane dependente de alta.

Salariu este privit sub două aspecte: nominal şi real.

Salariul nominal reprezintă suma de bani pe care angajatul o primeşte în schimbul muncii prestate. Depinde de preţul forţei de muncă, evoluţia situaţiei economice, politica de salarizare.

Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care angajaţii le pot procura cu salariul nominal (salariul nominal/indicele preţurilor de consum).

Sistemul de salarizare are propriile sale principii, care constituie adevărate repere în aplicarea şi interpretarea legislaţiei în domeniu. Teoria şi practica managerială în domeniul MRU evidenţiază faptul că elaborarea oricărui sistem de salarizare trebuie să aibă în vedere următoarele principii generale:

- Formarea salariului este supusă mecanismelor pieţei şi implicării agenţilor economico-sociali (raportul între cererea şi oferta de muncă)

- Principiul negocierii salariilor (prin contractul colectiv de muncă)

- Principul existenţei salariului minim sau al salarizării în condiţie de protecţie socială

- La munca egală – salariu egal (Declaraţia Universală a drepturilor omului)

- Principul salarizării după cantitatea şi calitatea muncii (acord şi regie)

- Principiul salarizării în raport cu pregătirea, calificarea şi competenţa profesională (motivare)

- Principiul salarizării în funcţie de condiţiile de muncă (obligaţia întreprinderii de a compensa prin intermediul salarizării situaţia celor care lucrează în condiţii de muncă nocive)

- Caracterul confidenţial al salariului (se specifică în contractul individual de muncă).

În orice ţară cu o economie concurenţială rolul statului în domeniul salarizării constă în:

- Stabilirea unei legislaţii adecvate etapei de dezvoltare a societăţii, care să reglementeze la nivel macroeconomic problemele salarizării personalului

- Asigurarea cu salarii a angajaţilor din sfera bugetară

- Asigurarea protecţiei sociale pentru unele categorii speciale de personal (şomeri, pensionari, studenţi etc.)

- Indexarea salariului, ţinînd seama de ritmul inflaţiei

- Stabilirea salariului minim pe economia naţională. Salariu minim pe economie este fixat de guvern, poate fi indexat sau mărit odată cu modificarea indicelui preţului sau din alte cauze. Acesta serveşte drept bază pentru calculul salariilor celorlalte categorii şi trebuie să îndeplinească funcţia de protecţie socială a păturilor social vulnerabile.

În Romania odată cu trecerea la economia de piaţă a apărut necesitatea reformării sistemului de remunerare a muncii. Legea Salarizării a urmărit scopul reformării sistemului de retribuire a muncii, aducând la un numitor comun tehnica de calcul salariilor angajaţilor indiferent de locul unde este aplicată munca. Conform legii în vigoare remunerarea muncii unui angajat depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa forţei de muncă, de cantitatea şi calitatea muncii, precum şi de rezultatele activităţii întreprinderii.

Obiectivele urmărite au fost:

- Lichidarea disproporţiilor în nivelul salariilor personalului cu aceeaşi calificare ce lucrează în sfera productivă, neproductivă, bugetară, întreprinderi monopoliste sau private, etc.

- Argumentarea dependenţei dintre nivelul salariului şi surselor de formare a salariului, precum şi alegerea metodelor şi tehnicilor de calcul a salariului în funcţie de rezultatele muncii.

- Folosind o structură unică, care determină proporţiile în nivelul salariilor angajaţilor din toată economia naţională, să se păstreze diversitatea tehnicilor de calcul în funcţie de particularităţile procesului de muncă.