Strategii și Politici Specifice Managementului Resurselor Umane

Realizarea de către organizaţie a obiectivelor pe care şi le-a fixat presupune desfăşurarea unui ansamblu de activităţi care trebuie să fie corelate, coordonate, orientate unitar spre atingerea obiectivelor respective. Căile care pot fi urmate în acest scop sunt multiple, organizaţia, şi în primul rând conducerea acesteia, trebuind să aibă opţiuni clare în vederea îndeplinirii obiectivelor pe termen lung, strategice. Strategia reprezintă rezultatele opţiunii privind căile ce vor fi folosite pentru atingerea obiectivelor.

Precizări terminologice

Strategia sintetizează concepţia conducerii organizaţiei cu privire la evoluţia viitoare a acesteia şi constă într-un plan cuprinzător, unitar şi integrator de acţiune managerială stabilit în vederea îndeplinirii obiectivelor fixate, care precizează cum va fi condusă organizaţia şi cum va acţiona, precum şi ce acţiuni vor fi desfăşurate pentru a asigura îndeplinirea misiunii asumate de către organizaţie.

Altfel spus strategia organizaţiei în domeniul resurselor umane defineşte direcţiile majore de dezvoltare a acestor resurse potrivit cerinţelor determinate de obiectivele pe care organizaţia şi-a propus să le atingă.

Planul strategic materializează strategia aleasă şi reprezintă un document cuprinzător care exprimă, într-o concepţie unitară, misiunea strategică a organizaţiei, obiectivele acesteia şi strategia adoptată ca linie majoră de evoluţie viitoare.

Strategia şi planul strategic pot fi stabilite la nivelul întregii organizaţii (strategia organizaţiei) şi la nivelul fiecăreia dintre funcţiunile organizaţiei (strategia funcţională de marketing, strategia funcţională de cercetare şi dezvoltare, strategia funcţională financiar-contabilă, strategia funcţională de personal etc.). Este evident că strategiile funcţionale decurg din strategia organizaţiei, rolul lor fiind acela de a asigura în domeniile funcţionale specifice condiţiile necesare îndeplinirii strategiei firmei şi realizării obiectivelor acesteia.

Orice strategie a organizaţiei şi fiecare dintre cele funcţionale prezintă următoarele caracteristici :

- se bazează pe un volum apreciabil de informaţii foarte agregate;

- este subordonată obiectivelor fixate;

- este interschimbabilă cu obiectivele în raport cu diferite niveluri de referinţă şi la diferite momente (anumite componente ale strategiei firmei reprezintă obiective pentru domeniile funcţionale; obiective ale organizaţiei valabile la un moment constituie elemente de strategie specifică la acel moment);

- reprezintă un plan de acţiune pe termen lung care se realizează progresiv graţie unor eforturi de durată;

- reprezintă baza stabilirii printr-un proces de căutare a planurilor strategice;

- necesită existenţa permanentă a unei conexiuni inverse specifice (feedback strategic).

Aplicarea strategiilor este posibilă prin utilizarea unor instrumente importante care detaliază acţiunile necesare, denumite politici.

În raport cu activităţile specifice procesului managementului resurselor umane, principalele elemente care trebuie urmărite la stabilirea strategiei în domeniul resurselor umane sunt:

- măsura în care elementele specifice funcţiei de resurse umane, aşa cum sunt concepute prin strategia funcţională şi politicile aferente, corespund cerinţelor de implementare a strategiei de ansamblu a organizaţiei;

- planificarea forţei de muncă;

- profesiile şi meseriile specifice organizaţiei a căror acoperire este critică;

- vârsta medie a personalului, pe ansamblu, pe profesii şi meserii, pe compartimente etc.;

- planul forţei de muncă şi componentele acestuia: planul de recrutare, planul de formare şi perfecţionare, planul de promovare;

- fluctuaţia personalului;

- recrutarea personalului: sursele posibile şi formele de efectuare;

- selecţia personalului: formele de efectuare, criteriile de referinţă, procedurile folosite;

- integrarea psihosocioprofesională a noilor angajaţi, folosirea factorilor de influenţă, pregătirea condiţiilor necesare, responsabilităţi;