Cercetare - Consumul de mâncare de tip fast-food

Istoria restaurantelor fast-food

Dezvoltarea industriei fast-food a coincis și cu dezvoltarea industriei automobilelor. Pe măsură ce mobilitatea americanilor a crescut, înclinația acestora de a consuma mâncare în mașină a apărut. La începutul anilor ’40, în sudul Californiei, apar așa-numitele restaurante drive-in, unde clienții puteau comanda mâncarea, iar aceasta le era adusă la mașină în timp ce aceștia așteptau în parcarea restaurantului. De asemenea, apar și restaurantele de tip drive-through, unde clienții stăteau la rând, în mașină, și puteau pleca la drum după ce primeau comanda. Mai târziu, acest tip de restaurante este dotat cu un sistem de difuzoare prin intermediul căruia era plasată comanda. (sursă: https://destepti.ro/cand-au-aparut-primele-restaurante-fast-food-si-care-au-fost-primele-preparate-servite)

În pofida succesului fast-food-urilor de tip drive-in, meniul restaurantelor nu era foarte variat, iar livrarea comenzii nu se făcea suficient de rapid, astfel că preparatele ajungeau la mașina clienților deseori reci.

Primii care au căutat soluții la aceste probleme au fost frații Richard și Maurice McDonald, care dețineau deja un restaurant drive-in.

Preparatele restaurantelor McDonald’s devin mai ieftine și mai rapid de livrat, de unde și succesul acestora. Începând cu anul 1948, când apare primul restaurant de acest fel, McDonald’s s-a extins, fiind, în prezent, cel mai mare lanț de restaurante fast-food.(sursă:www.Wikipedia.com)

În următorii ani, restaurantele McDonald’s sunt vizitate de numeroși patroni de restaurante din toată țara, veniți pentru a copia sistemul de preparare a mâncării. În anii `50 apar încă două restaurante fast-food, devenite între timp populare, Burger King și Taco Bell, iar în 1969 apare primul lanț de restaurante Wendy’s.

Restaurantele fast-food s-au bucurat de mare succes în timpul secolul trecut. În ultimii ani însă, au apărut tot mai multe controverse în jurul lor, pe măsură ce societatea a devenit tot mai preocupată de efectele pe care produsele semi-preparate le au asupra organismului. Preparatele fast-food, prăjite și bogate în grăsimi, zahăr și sare, nocive pentru organism, au fost învinovățite pentru apariția obezității, în special în SUA. De asemenea, criticile cauzate de marketingul agresiv îndreptat, mai ales, asupra copiilor, precum și cele venite din țările din afara Statelor Unite, cum că lanțurile de fast-food compromit bucătăriile locale, au făcut ca popularitatea acestor restaurante să scadă. (sursă: https://destepti.ro/cand-au-aparut-primele-restaurante-fast-food-si-care-au-fost-primele-preparate-servite)

Restaurantele fast-food în România

Deși primul restaurant fast-food din lume a fost deschis in 1921, în România acest tip de mâncare s-a făcut cunoscut abia după căderea regimului comunist în anul 1989, devenind imediat populară și reprezentând în același timp o formă de exprimare a libertății pentru mulți români ce au trebuit să îndure lipsa severă a alimentelor de bază în decursul acelei perioade (Holt E., 2010, pg. 1070).

Mâncarea de tip fast food crește numărul de cazuri de obezitate, boli de inimă, diabet și tensiune arterială. Conceptul de "fast-food“ se refera la hrana care poate fi preparată și servită foarte rapid. Românii au ajuns să prefere acest tip de mâncare din cauza lipsei de timp, comodității, prețului convenabil dar și pentru că este foarte gustoasă. (sursă: https://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/mancarea-tip-fast-food-119332.html)

În prezent, cele mai întâlnite restaurante de tip fast-food din România sunt Mc Donalds, KFC, Pizza Hut, Burger King, Spring Time, Subway, Chopstix, Mesopotamia și Taco Bell, în care consumatorii români sunt dispuși să plătească aproximativ 14 lei pentru un meniu de tip fast-food și mai puțin de 75 lei lunar pentru achiziționarea produselor de tip fast-food (Meghișan F., 2012, pg. 402).

Dar care este adevărul din spatele mâncării fast-food?

Esența globalizării este libera „mișcare” a oamenilor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalului departe de frontierele naționale (Mandelbaum M., Friedman T. L., 2012). Potrivit lui Bauman globalizarea este ceva ce trebuie într-adevăr să realizăm dacă vrem să fim fericiți; din celălalt punct de vedere, sursa nefericirii este cauzată de globalizare. Nu poate fi negat că globalizarea reprezintă obiectivul la care se îndreaptă toată lumea. Astăzi, globalizarea tinde să omogenizeze cultura alimentară, impunând dieta vestică care s-a dovedit a avea efecte negative. Globalizarea care caracterizează epoca în care trăim pare să monopolizeze alimentele pe care le consumăm. Această afirmație se referă la importurile și exporturile de produse alimentare, pe de o parte, și francizele restaurantelor, pe de altă parte. Restaurantele de tip fast-food au avut o creștere internațională de mare viteză. De exemplu, în India vânzările de produse fast-food au o creștere de 40% în fiecare an.

Calitatea produselor fast-food are două fețe. Una dintre acestea este extrem de atractivă, dar adesea iluzorie și se referă la calitățile senzoriale precum gust, miros, culoare, aromă, prospețime. Aceasta reprezintă primul factor, pe lângă preț care ne determină să cumpărăm și să consumăm un produs fast-food. Mai întâi de toate, mâncăm produsul alimentar cu „ochii”. Cei care fac ambalajul atrăgător și publicitatea creează o imagine atractivă în jurul produsului. Consumând produsul, putem vedea că este gustos și bun. Acest gust dat de calitatea senzorială și aromă este exploatată de către producătorii de alimente (Meghișan G.M., 2012, pg. 398).

Cealaltă față este cea adevărată și se referă la calitatea nutrițională, la valoarea biologică a produselor alimentare, care nu pot fi evaluate direct prin simțurile noastre. Astfel, putem spune că mâncăm, dar fără nutrienți (Mencinicopschi G., 2010, pg. 9), deoarece produsele de tip fast-food sunt bogate în zahăr, sare și grăsime (Rudelt A., 2013, pg. 1682). Aceste ingrediente fac alimentele fast-food bogate în calorii și sodiu, prin urmare, foarte nesănătoase (Jaworowska A., 2013, pg. 312).