Cercetare de piață - mierea de albine

1. SCURT ISTORIC AL PRODUSULUI LA NIVEL MONDIAL ŞI NAŢIONAL

Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăugă polen, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere.

Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărţi în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicaţii locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de peşte la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentaţie (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creştere până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă.

Mierea de albine este un produs natural complex, rezultat al nectarului floral al plantelor şi al îmbogăţirii acestuia de către albine cu substanţe proprii, prin acţiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent şi miere de mană, care provine din diverse lichide dulci din plantă, dar nu din floare.

Prin invertirea nectarului în miere sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi, substanţe minerale, substanţe funcţionale de origine organică, vitamine, antibiotice naturale, hormoni şi polen.

Producerea mierii de calitate este o problema de prestigiu, criteriul principal de clasare a produselor apicole trebuind să devină tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe sorturi şi sortimente.

Mierea posedă o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fără spumă, fără corpuri străine vizibile), culoare (de la slab incolor până la galben-deschis, galben-auriu, galben-portocaliu, galben-închis, rubiniu, brun-închis), miros şi gust (specific mierii, cu aromă mai puţin sau mai mult pronunţată, gust dulce), consistenţă ( omogenă, fluidă, vâscoasă, cristalizată).

Mierea este produsul de bază al albinelor, componenta principală constituind-o zaharurile, reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte surse recoltate de albine şi depozitate în faguri.

Mierea conţine, in mare: 80% zaharuri naturale, cea mai mare parte fructoză si glucoză (datorită nivelului ridicat de fructoză, mierea e mai dulce decât zaharul), 18% apa (cu cât conţinutul de apă este mai mic, cu atât mierea are calitatea mai buna), 2% minerale, vitamine, polen si proteine.

Vitaminele prezente în miere sunt B1 (tiamina), B3 (niacina), B2 (riboflavina), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxina), B9, C, împreună cu diferiţi aminoacizi si acizi.

Minerale care se găsesc în miere includ diferite cantităţi de calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu si zinc.

De asemenea, mierea mai are câteva proprietăţi nutritive foarte importante: conţine antioxidanţi, nu conţine grăsimi, colesterol si nici sodiu.

După provenienţă, mierea de albine se clasifică in: miere monoflora şi miere polifloră din nectarul florilor şi miere de pădure.

• Mierea monofloră – care provine integral sau în cea mai mare parte din nectarul unei specii de plante(salcâm, tei, floarea-soarelui, rapiţă, etc.)

• Mierea polifloră – care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii sau dintr-un amestec de miere monofloră (fâneaţă de deal, de şes, de baltă, pomi fructiferi, salcâm-tei, tei-floarea-soarelui, etc.)

• Mierea de pădure – care provine în cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte părţi ale plantelor decât florile, în amestec cu nectarul florilor de pădure)

În funcţie de modul de prelucrare, mierea de albine se clasifică în:

• Miere de fagure

• Miere obţinută prin scurgere liberă

• Miere obţinută prin centrifugare

Substanţele biologic active conţinute de miere îi conferă acesteia o pluritate de efecte cu acţiuni terapeutice globale, dintre care: trofice, fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective antigerminative, nutritive, hemostatice, regeneratoare.