Strategii de marketing în spațiul european

Capitolul 1. Utilizarea exporturilor in spatiul european

1.1 Legislatia privind exporturile pe piata europeana

Politica comerciala a Uniunii Europene a fost de la inceputurile procesului de integrare unul dintre cele mai sensibile aspecte. Intrebarile la care s-a dorit aflarea raspunsului erau, printre altele, referitoare la bunurile ce trebuiau incluse, necesitatea acordarii unui regim special anumitor categorii de bunuri, necesitatea cuprinderii serviciilor si necesitatea conexarii cu celelalte aspecte ale politicii externe a gruparii. Formularea si implementarea politicii comerciale comune a UE se face in baza art.133 din Tratatul Comunitatii Europene (fostul art.113). Obiectivul politicii comerciale a fost, in ceea ce priveste exporturile in Uniunea Europeana, de a stabili regimul general, aplicabil exporturilor din Statele Membre ale Comunitatii Europene, pe baza principiului libertatii de a exporta si pentru a stipula procedurile care permit Comunitaii sa implementeze, cand este necesar, masuri necesare de supraveghere si protectie. Cadrul Juridic Comunitar existent in aceasta privinta este reprezentat de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2603/20.12.1969, privind stabilirea regimului comun aplicabil exporturilor (Jurnalul Oficial L 324/27.12.1969), modificat si completat, prin: Regulamentele (CEE) nr. 2604/20.12.1969 (Jurnalul Oficial L 324/27.12.1969) si nr. 3918/19.12.1991 (Jurnalul Oficial L 372/31.12.1991). Pe scurt, exportul din Comunitatea Europeana catre terte tari este liber si nu este supus nici unor restrictii cantitative. Acest principiu al libertatii de a exporta nu interzice Statelor Membre mentinerea sau introducerea de restrictii cantitative sau de a interzice, justificat, unele exporturi, motivat de moralitatea publica, ordinea publica, securitatea publica etc. De asemenea, in anul 1992, au fost eliminate toate derogarile de la principiul libertatii de a exporta, acordate statelor membre in legatura cu exportul anumitor produse. Acest regulament se aplica tuturor produselor industriale si agricole acoperite de Tratatul Comunitatii Europene (CE). Cu privire la produsele agricole, acesta este complementar reglementarilor care stabilesc organizarea comuna a pietelor agricole, precum si celor speciale, pentru produse agricole transformate. In ceea ce priveste exportul de bunuri culturale, acesta este supus prezentarii unei licente de export care este valabila in toata Comunitatea. De asemenea, toate Statele Membre s-au angajat sa controleze exportul produselor si tehnologiilor cu dubla utilizare, in deplina conformitate cu obligatiile si angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internationale de neproliferare si de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internationale la care este parte. Din punct de vedere geografic, se aplica tuturor tarilor terte. Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2604/1969 din 20 decembrie 1969 a extins Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2603/1969 pentru a acoperi si Departamentele franceze de peste Mari. Regulamentul stabileste procedura comunitara de informare si consultare premergatoare implementarii de masuri de protectie. Daca, drept rezultat al unei evolutii neuzuale pe piata, un Stat Membru considera ca sunt necesare masuri de protectie, acesta trebuie sa informeze Comisia conform procedurii, care atunci va aviza celelalte State Membre. Corespunzator, la orice moment, pot avea loc consultari in cadrul unui Comitet consultativ compus din reprezentanti ai fiecarui Stat Membru si prezidat de un reprezentant al Comisiei. Aceste consultari se refera, in special, la conditiile de export si tendintele pentru produsul in cauza, precum si la masurile de adoptat, daca este cazul. Comisia poate solicita Statelor Membre sa furnizeze date statistice privind evolutia pietei pentru un anumit produs, in scopul de a analiza situatia economica si comerciala. Comisia poate, de asemenea, sa solicite Statelor Membre sa efectueze supravegherea exporturilor produsului respectiv, in conformitate cu legislatiile nationale si cu procedurile specificate de catre Comisia Europeana. Masurile de protectie pot servi la prevenirea sau remedierea unor situatii critice, datorate lipsei unor produse esentiale, sau pentru a permite indeplinirea unor angajamente internationale asumate de Comunitate, sau de catre toate Statele Membre, in special cele legate de comertul cu produse de baza. De asemenea, interesele comunitare trebuie sa necesite adoptarea unor masuri adecvate, care presupun, in general, restrictii cantitative la export. Masurile de protectie pot limita exportul catre anumite tari terte sau exporturile din anumite regiuni ale Comunitatii. Acestea nu pot afecta produsele aflate deja in drum spre frontierele Comunitatii. Totusi, masurile nu vor putea fi adoptate in cazul produselor agricole care fac obiectul organizatiilor comune de piata si nici produselor agricole transformate, supuse unor reglementari specifice, adoptate in virtutea art. 308 al Tratatului CE (vechiul art. 235). In principiu, masurile de protectie se adopta de catre Consiliu, prin majoritate calificata, la propunerea Comisiei. Comisia poate adopta astfel de masuri numai atunci cand este necesara o interventie imediata. La cererea unui Stat Membru sau din proprie initiativa, Comisia poate conditiona exportul unui produs de prezentarea unei autorizatii de export a carei eliberare va fi reglementata insa in conformitate cu modalitatile si in limitele definite de catre Comisie, in asteptarea unei decizii ulterioare a Consiliului. Masurile adoptate, cu aplicare imediata, vor fi comunicate Consiliului, precum si Statelor Membre.