Paradisurile Fiscale

Atunci cand se vorbeste de paradisuri fiscale, lumea se gandeste, in general,la Alpii Elvetieni si la Insulele Caraibe.

Dar locurile traditionale- fie ca vorbim de Elvetia, de Lichtenstein, de Luxemburg sau de Caraibe, sau de insulele Virgine britanice - sunt concurate cu success de Statele Unite, unde avocatii din 7 state, cum sunt Nevada si Alaska, fac tot posibilul sa atraga aici pe cei mai bogati oameni de pe planeta. In Texas, nu exista taxe pe venit personal, iar taxa bruta de afaceri este la un nivel scazut

( propietarii unici si parteneriatele generale sunt exceptiile scutite de impozite).

Nu exista insa nici un paradis fiscal care sa ii multumeasca pe toti.

Unele zone s-au specializat pe activitatiile bancare, altele servesc interesele multinationalelor, in timp ce celelalte aduna sub umbrela lor protectoare bogatii lumii.

In plus, in aceasta lume a finantelor “offshore” - tarile sau jurisdictiile cu legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute - nu totul e de bine.

In raiul fiscalitatii, este importanta rezidenta, nu cetatenia. Conform celui mai recent raport, intre numarul celor cu averi de peste 1 milion de dolari erau 27.000 de miliarde, dintre care 8.500 de miliarde ( 31%) erau inregistrate intr-un paradis fiscal. In lume, sunt nu mai putin de 73 de astfel de refugii pentru eviatrea taxelor, conform datelor detinute de organizatia nonprofit Tax Justice Network, care militeaza impotriva acestor paradisuri pentru cei bogati.

Paradisurile fiscale sunt utilizate de contribuabili din alte tari din diverse motive ca si :

- protectia averii;

- realizarea de profituri mari;

- spalarea banilor obtinuti în urma unor operatiuni ilegale;

-fuga din calea presiunii fiscale excesive din statul de origine;

Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spalarea banilor proveniti din activitati ilegale: trafic de droguri, de arme, prostitutie sau contrabanda; din acest motiv, ele reprezinta o componenta semnificativa a crimei organizate.

Pot exista trei tipuri de societati instalate în paradisurile fiscale:- Societatile holding : detin un portofoliu de titluri de participare dar nu desfasoara nici o activitate economica. - Societatile de baza: sunt societati înregistrate într-o tara cu fiscalitate redusa dar care nu desfasoara activitati economice aici ci doar gestioneaza beneficiile concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt înregistrate în tari cu fiscalitate ridicata. - Societatile fictive: se rezuma la o simpla „ cutie de scrisori” existenta pe lânga un contabil, avocat, notar, neavând sediul în oaza fiscala respectiva; Scopul lor este transferul profiturilor catre paradisul fiscalati, sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilitatii întreprinderilor din grup.