Apariția și Evoluția Fotbalului

Introducere

Fotbalul, spectacolul care aduce pe stadion şi în faţa micilor ecrane milioane de oameni, îşi extinde rapid aria de existenţă, trăgând în mrejele lui tot mai mulţi practicanţi interesaţi de joc pentru plăcere, dar şi pentru practicarea acestuia ca sport de performanţă.

Îndrăgit de milioane de oameni, practicat cu ardoare de alte milioane, fotbalul îşi are originea în negura veacurilor practicat la început sub forma unor jocuri rudimentare evoluând pe parcursul timpului odată cu ascensiunea societăţii.

Evoluţia jocului este datorată în principal perfecţionării procesului de antrenament, a sistemelor de joc, elementelor tehnice, care fac ca spectacolul sportiv, cât şi actorii care îl produc să atragă în fenomenul fotbalistic mijloace financiare imense, implicând participarea unor ştiinţe conexe care devin pe parcurs principalele componente ale motivaţiei de declanşare a potenţialului fizico-tehnic şi tactic al jucătorilor.

Încă de la început, tehnica de joc a unei echipe este rezultatul îmbinării dintre tehnica jocului de fotbal cu particularităţile de execuţie specifice fiecărui jucător şi specificul impus de sistemul de joc.

Oricine a urmărit jocul marilor echipe nu se poate să nu îl fi impresionat felul în care mingea “se lipea” de jucătorul care o manevra, fapt datorat în primul rând acumulărilor de ordin tehnic pe care jucătorii le-au realizat de-a lungul anilor.

Tehnica jocului de fotbal a fost şi rămâne o mare problemă a fotbalului de performanţă, pentru că oricare ar fi argumentele unei echipe(tactice, fizice, psihologice, organizatorice sau de alt fel), în final va reuşi să se impună cea care dispune de cea mai bună tehnică, bineînţeles în condiţii egale de pregătire a celorlalţi factori ai antrenamentului şi ai jocului.

Capitolul 1. Apariţia şi evoluţia fotbalului

1.1. Date privind istoricul jocului de fotbal

Pe lângă muncă şi posibilităţi de relaxare, de destindere, de întrecere, au apărut tot felul de jocuri, de întreceri individuale sau colective, la care, evident, au luat parte atât competitorii, cât şi, emoţional şi afectiv, cei care-l asistau, spectatorii.

Aşa a apărut şi jocul cu mingea sau, la început, un obiect asemănător acesteia. Spre exemplu, în China se juca acum 2500 de ani cu un obiect umplut cu păr, în Grecia antică se folosea în joc o băşică umflată cu aer, denumită Aporaxis sau Episkiros. Acelaşi joc a fost practicat, sub diverse forme şi denumiri, de popoarele primitive din Mexic, Groenlanda, Alaska, de popoarele antice din Egipt, China, Japonia, Grecia, unde jocul era foarte apropiat ca imagine de fotbalul în epoca modernă şi contemporană. Au fost şi mai sunt multe controverse, care încă nu s-au lămurit, privind strămoşul jocului de fotbal.

Anglia pare cea mai îndreptăţită să se considere la originea acestui joc, aşa cum se cunoaşte el azi, având ca argumente, pe lângă vechimea practicării şi organizării iniţiale, şi terminologia fotbalului răspândită în lume de mult timp şi până în zilele noastre. În Anglia, jocul a apărut sub denumirea de Harpastum, adus, după câte se pare, de către romani după cucerirea Bretaniei. Diverse documente istorice atestă că au fost şi perioade când jocul era interzis, sau admis cu restricţii, din cauza accidentelor sau a conflictelor sociale, declanşate uneori chiar din cauza durităţii combatanţilor. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, jocul apare în şcolile din Harrow, unde, în practicarea lui se foloseau, odinioară, atât picioarele cât şi mâinile în manevrarea obiectului de joc.

Pe 26 octombrie 1863, în Anglia ia fiinţă Asociaţia De Fotbal; primul său regulament, elaborat la 24 noiembrie 1863, este acceptat la l decembrie 1863, între cele 13 articole ale regulamentului s-a prevăzut pentru prima dată, interdicţia folosirii mâinilor în joc de către jucătorii de câmp. Prin această prevedere se desparte fotbalul de rugby. Din documentele existente reiese că, fotbalul ar fi apărut după cum urmează: Elveţia în anul 1869; în Germania – 1874; în Belgia – 1880; în Franţa – 1893; în România -1899.

În anul 1866, are loc în Anglia prima competiţie (Challenge) între oraşele englezeşti cu echipe formate din 11 jucători, pe un teren de dimensiunile 120x80 yarzi, cu durata de 90 de minute şi culori diferite ale echipamentelor celor două echipe. În 1878, are loc primul joc în nocturnă, la Sheffield. În 1895, se oficializează profesionismul în fotbal; în 1901, are loc un joc pe Crystal Palace, la care asistă 110.000 de spectatori. După Anglia, încep să apară noi federaţii, în Scoţia şi Irlanda de Nord, în 1873, în Olanda şi Danemarca în 1889; în : Argentina – 1893, Italia – 1898, Germania – 1901, Brazilia şi Portugalia – 1912, iar în România în 1930, la 16 februarie, afiliată a FEFA din 1931. În anul 1899, ia fiinţă FIFA (Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie), organism internaţional care, în prezent, are peste 150 de secţii naţionale afiliate.

În anul 1902, apare Clubul Atletic Timişoara (CAT), iar în 1906 – Clubul Academic Cluj; în 1900 ia fiinţă Clubul Chinezul Timişoara; în 1907, în Bucureşti apare Clubul Olimpia, urmat în 1909 de Colentina Bucureşti şi la Ploieşti cel dintâi club se înfiinţează în 1907.

În anul 1912, are loc primul campionat oficial, iar în 1921 se unifică federaţiile din Banat şi Ardeal cu cele din restul ţării, sub denumirea de „Federaţia Societăţilor Sportive” cu sediul în Bucureşti.