Familia Monoparentală

Doctrina creștina creștină definește familia ca fiind o cumunitate de viață si de iubire. Ea este chemată să-și asume planul lui dumnezeu în condițiile lumii noastre și să-l realizeze.

Știința sociologică o prezintă ca un grup de persoane legate prin relații de rudenie, ai cărei adulți își asumă responsabilitatea pentru creșterea copiilor. Relațiile de rudenie sunt legăturile de sânge care se înființează fie prin căsătorie fie prin descendență.

Familia este o formă superioară de comunitate care are la bază relațiile sociale și biologice în care are loc circulația eredității biologice, psihologice, având scopul de a pregăti generațiile viitoare în vederea participării la dezvoltarea societății.

Iolanda și Nicolae Mitrofan consideră familia o matrice genetică în care se plămădesc modelele primelor relații umane, ale primelor relații cu sexul opus, primele comunicări și atitudini fundamentale față de semeni și față de viață. Și tot ea este și rămâne de-a lungul întregii existențe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre emoționale de contact, apartenență și afiliere socială, de siguranță, de dragoste și respect față de sine. Sentimentul de securitate și împlinire afectivă pe care îl poate crea convețuirea familială alimentează și energizează întreaga conduită a individului uman în sensul dezvoltării și împlinirii personale.

Situația familiei în trecut

În trecut familia mică și familia de bază erau integrate în mare parte într-o comunitate domestică și de curte mai mare, în care trăiau împreună mai multe generații. Aici aparțineau și rude necăsătorite, sclavi și servitoare sau ucenici și asociați. În mod normal, familia era condusă de pater familis, el fiind proprietarul unui patrimoniu, a unor libertăți, precum și stăpânul sclavilor.

Mai târziu aceasta s-a transformat într-o familie patriarhală cuprinzând rudele de același sânge. Aici raportul dintre părinți și copii precum si relația față de bunici, rude și angajați, oferea posibilitatea multor evenimente trăite împreună. Munca și timpul liber, ziua de lucru și duminica, copilăria, vârsta mijlocie și maturitatea erau, din punctul de vedere al trăirii, strâns legate una de alta. Și educația morală avea în mare parte în această comunitate care era caracterizată de aceleași scopuri și valori. Acest mănunchi de relații pluriforme avea un rol de ușurare atât pentru părinți cât și pentru copii.

Situația familiei in prezent

Dacă în trecut majoritatea femeilor stăteau acasă și aveau grijă de casă și de copii în ziua de astăzi poziția femeii este schimbată. Angajarea masivă a femeilor în activități extrafamiliale a influențat funcțiile biologice socializatoare și economice ale familiei, distribuirea rolurilor și a autorității, atitudinea față de căsătorie, maternitate, planificare familială.

Astfel familia de astăzi are în medie puțini copii, părinții dorind să asigure acestora apropiere și intimitate, grijă și protecție, precum și o educație și o formare corespunzătoare. Pentru unii, lucrul acesta, pare realizabil dacă familia nu este nici prea mică, nici prea mare.

Membrii familiei sunt marcați într-o mai mare măsură decât înainte de către societate, de formele ei de viață și valorile ei. Ea a devenit astăzi din ce în ce mai mult un sistem parțial al societății, o parte integrată dintr-un sistem mai mare și fiind compusă din sisteme mai mici – subsisteme : marital, parental, subsistemul copiilor, subsistemul bunicilor. Familia ca sistem reprezintă o componentă semnificativă a sistemului comunitar și social. În cea mai mare parte a timpului, membrii familiei sunt în atenția instituțiilor exterioare acesteia.

Unii teoreticieni pun sub semnul întrebării capacitatea familiei de a educa pe copil în mod corespunzător și de a-i introduce în domeniul îndatoririlor sociale. Familia a devenit un factor mai puțin competent și dispus să realizeze educația copiilor. Simțindu-se depășiți de exigențele societății de astăzi, numeroși părinți abdică din funcția educativă fiind determinați să-și neglijeze copii.

Pe de altă parte, dezvoltarea sistemului industrial impune conținuturi noi ale educației pe care familia este incapabilă să le transmită și fac din educație și din copil probleme de interes social și național, iar din școală o instituție care deține un monopol legitim. Deci educația depinde de alți factori cum ar fi : structura de clasă, gruparea pe vârste, diviziunea socială a muncii, capitaluri economice, culturale.

Diferitele caracteristici ale familiei de astăzi contribuie la faptul că diverse modele de familie pot sta alături. În mod corespunzător cu aceasta este diferită și relația dintre părinți și copii. Motivele de decizie pentru o formă sau alta de familie sunt diferite. Atitudini materialiste față de viață, pretenții față de propria persoană, convingeri personale, modele valorice sociale, puncte de vedere privind îngrijirea și educația copiilor, viața deosebită hărăzită de soartă și multe altele pot juca un rol hotărâtor în acest domeniu.