Teoria trăsăturilor

Teoriile Conducerii

1.Teoriile personologice: teoria conducerii carismatice şi teoria trăsăturilor

2.Teoriile comportamentiste: teoria celor două dimensiuni comportamentale şi teoria continuumului comportamental

3. Teoriile situaţionale primare

4. Teoriile contingenţei: teoria favorabilităţii situaţiei de conducere şi teoria maturităţii subordonaţilor

5. Teoriile cognitive: teoria normativă a luării deciziei, teoria”cale-scop”, teoria atribuirii

6. Teoriile interacţiunii sociale: teoria legăturilor diadice-verticale, teoria conducerii tranzacţionale.

Scurt istoric

I. Teoria conducerii carismatice - fiecare persoană se naşte cu trăsăturile necesare unui lider de succes.

II. Teoria trăsăturilor - succesul conducerii se datorează unor trăsături de personalitate proprii, specifice celui care conduce.

Lucrări :scrierile lui Thomas Carlyle şi Francis Galton.

Teoreticieni:Birdd(1940), Stogdill( 1948) şi Mann(1959).

R. Stogdill a luat în considerare factorii: fizici şi constituţionali; psihologici; psihosociali şi sociologici.

Cele două teorii despre leadership se concentrau pe “ce” este un lider eficace şi nu “cum” să conduci eficient.

Grupe de caracteristici (Stogdill, 1974):

a. caracteristici fizice: vârsta, talia, greutatea, înfăţişarea.

b. mediul social: educaţie, pozitia sociala, experienţa si mobilitatea profesională a liderilor.

c. inteligenţă: volum mare de cunoştine, o judecată mai bună, mobilitate intelectuală, capacitate decizională remarcabilă.

d. personalitate: încredere de sine, spirit activ, integritate, hotărâre, independenţă , spirit introvertit/extravertit, amiabil/agresiv, stil autoritar.

e. caracteristici legate de sarcină/muncă: tenacitate sporită, nevoie de realizare puternică, responsabilitate şi iniţiativă.

f. abilităţi sociale şi interpersonale: prestigiu, tact, diplomaţie, spirit de cooperare, carismă, popularitate, abilitate managerială.

Ghiselli a grupat trăsăturile în trei categorii:

a. caracteristici foarte importante

b. caracteristici de importanţă moderată

c. caracteristici lipsite de importanţă.