Portul Maritim

Portul maritim

Peste 1.200 de porturi comerciale sunt dispuse de-a lungul a 100.000 de kilometri de coastă de pe teritoriul european. Acestea reprezintă punctele cheie pentru transferul modal şi manevrarea unui total de 90% din comerţul internaţional din Europa şi 40% din comerţul intra-comunitar. Porturile comerciale constituie o soluţie de coeziune prin dezvoltarea serviciilor de transport pasageri şi servicii ferry pentru mărfuri. Porturile europene sunt o sursă directă şi indirectă pentru jumătate de milion de locuri de muncă, asigurând totodată dinamismul şi dezvoltarea regiunilor, chiar şi a celor periferice, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Acţiunile întreprinse de către Comisia Europeană urmăresc dezvoltarea durabilă a tuturor porturilor europene, prin promovarea eficienţei industriei, reducerea impactului negativ asupra mediului şi desigur, integrarea porturilor în întregul lanţ al transporturilor. Normele Uniunii Europene asigură un cadru legal pentru acţiunile menite să-i ajute pe cei implicaţi în acest domeniu să îşi concentreze eforturile astfel încât porturile europene să poată depăşi eventualele obstacole, să poată atrage noi investiţii şi să contribuie pe deplin la dezvoltarea transportului co-modal. Abordarea Comisiei se bazează pe o cooperare strânsă cu toate părţile interesate, publice şi private, pentru a pune în aplicare răspunsuri adecvate la aceste provocări şi pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a porturilor din UE. Concurenţa între şi în cadrul porturilor este în creştere, din diverse motive, evidenţiind factorii care denaturează fluxurile comerciale între statele membre. Comisia Europeană a catalogat aceşti factori ca fiind liberalizarea pieţei interne, schimbările tehnologice (de aplicare a tehnologiei informaţiei, standardizare a unităţilor de încărcare), dezvoltarea Reţelei Trans-Europene, care asigură utilizatorilor şi operatorilor o ofertă mai mare în ceea ce priveşte schimbul modal. Comisia consideră că se impune stabilirea unui cadru comunitar necesar pentru a asigura principiul concurenţei libere şi corecte. Carta Verde privind infrastructura porturilor, elaborată în 1997, specifică faptul că porturile nu au fost până în prezente în centrul politicii comune europene privind transporturile. Cu toate acestea, ele au un rol de jucat în cadrul Eeţelei Trans-Europene de Transport (TEN-T), prin creşterea eficienţei sistemului de transport european, prin faptul că încurajarea creşterea comerţului intra-comunitar şi comerţul cu ţările terţe.

De asemenea, pot degreva sistemul de transport de congestiile survenite de-a lungul principalelor coridoare terestre, pot fi parte activă la consolidarea legăturilor maritime cu regiunile insulare şi cele periferice, nu în ultimul rând, porturile pot consolida aspectul multimodal al TEN-T. Transportul intermodal este o componentă esenţială a politicii comune privind mobilitatea durabilă. În acest context, importanţa porturilor este concludentă prin faptul că acestea sunt cruciale ca puncte de conectare, pentru transferul mărfuri şi al pasagerilor între modurile de transport terestre şi maritime, se precizează în Carta Verde a Porturilor. Îmbunătăţirea eficienţei porturilor va contribui la integrarea modurilor într-un singur sistem, cu simpla condiţie ca interoperabilitatea şi interconexinea între sistemele de transport să existe.

1.1 Locul, rolul şi importanţa administrării eficiente a activităţilor economice ale unităţii portuare

Porturile au un rol important în desfăşurarea comerţului internaţional. Ele trebuie construite, dotate şi conduse astfel încât să faciliteze transferul rapid al mărfurilor prin port şi să asigure circulaţia mărfurilor dinspre sau spre interiorul ţării cu cea mai mare eficienţă posibilă. Cu cât este mai mare volumul comerţului exterior transportat via mare, cu atât porturile devin mai importante, ele fiind o legătură esenţială în lanţul de transport maritim.

Porturile sunt foarte diversificate atât ca mărime cât şi ca formă de organizare, mod de amplasare a infrastructurii şi suprastructurii şi nu în ultimul rând prin performanţele realizate. Multe din diferenţele menţionate sunt datorate factorilor geografici, politici, sociali şi comerciali.

Factorii geografici sunt esenţiali în stabilirea şi realizarea caracteristicilor fizice ale porturilor: zona de amplasare, modul de realizare a infrastructurii, adaptabilitatea la noile cerinţe ale comerţului internaţional actual şi la noile tipuri de mijloace de transport, în special a noilor tipuri de nave şi la dimensiunile din ce în ce mai mari ale acestora. Principalele caracteristici fizice ale unui port sunt adâncimea apei, nivelul protecţiei furnizată navelor la dană sau la ancoră, teritoriul disponibil pentru dezvoltarea portului etc.

Indiferent de caracteristicile fizice ale portului administrarea porturilor presupune organizarea activităţilor şi serviciilor portuare astfel încât portul să lucreze cu cea mai mare eficienţă posibilă, având la bază planul general de dezvoltare al acestuia care trebuie să asigure amplasarea optimă a dotărilor portuare, zonarea teritoriului, stabilirea dimensiunilor căilor rutiere interioare, a spaţiilor de depozitare închise (magazii) sau libere (platforme), ţinând cont şi de posibilităţile şi necesităţile de dezvoltare ulterioară.