Franciza Subway

I. Franciza

1. Introducere

Franciza este operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat (în engleză franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum şi a unor redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri .

Revista ”Franchise International” defineşte o franciză ca fiind un concept de afacere prin care francizatul plăteşte pentru „marca” (numele) şi „instruirea” (know-how-ul) în sistemele, operaţiunile şi sistemul comercial al francizorului printr-o taxă iniţială şi printr-o taxă ulterioară denumită „taxa de franciză” (un procent din cifra de afaceri).

Ea reprezintă o formă de cooperare contractuală între un francizor şi un francizat (persoane fizice sau persoane juridice, independente din punct de vedere financiar) prin care primul, contra unei taxe de intrare în franciză („drept de intrare”) şi a unei taxe anuale raportată la cifra de afaceri („redevenţă”), acordă celui de-al doilea dreptul de comercializare a bunurilor şi serviciilor folosind marca, numele, magazinele puternic personalizate, sistemele publicitare proprii, know-how-ul francizorului.

Sitemul de franciză a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii şi a cunoscut două etape distincte în dezvoltarea sa:

I. începutul secolului al XX-lea – axată pe franciza vânzărilor de automobile şi a organizării staţiilor pentru distribuirea benzinei şi a lubrifianţilor;

II. anii 1950-1960 – marcaţi de expansiunea deosebită a francizei produselor alimentare de mare consum.

Franciza este un sistem de care este bine să ţină cont în special întreprinderile mici, care vor să pătrundă pe pieţe deja ocupate de firme cu o experienţă îndelungată şi care doresc să obţină succese imediate. În concluzie putem afirma că, prin intermediul contractului de franciză, francizorul îşi poate extinde afacerea cu cheltuieli reduse, în timp ce francizatul beneficiază de renumele unei firme de prestigiu şi de sprijinul interesat al francizorului.

Între motivaţiile optării către sistemul de franciză putem să amintim:

• nevoia de independenţă profesională;

• posibilităţi substanţiale de câştig;

• risc relativ limitat;

• costuri mai reduse (în funcţie de tipul de franciză) etc.

Tipuri de franciză

Franciza apare sub o varietate de forme prin care proprietarul unui produs/serviciu/afacere/marcă etc. cedează dreptul de utilizare a acestor elemente unei alte persoane contra unei sume de bani. Cele mai cunoscute tipuri de franciză, atât în economia americană cât şi în celelate state occidentale, sunt:

• Franciza de producţie sau a mărcilor de fabrică – Product and Trade Name Franchising – în cadrul căreia produsele sunt fabricate de către francizor şi distribuite prin intermediul francizaţilor. Este cazul vânzărilor de automobile, dar şi al firmelor profilate pe îmbutelierea şi distribuţia băuturilor nealcoolice.

• Franciza de distribuţie - Business Format Franchising – care are drept particularitate faptul că relaţia dintre francizor şi francizat se prelungeşte şi în ceea ce priveşte gestiunea punctelor de vânzare, managemntul afacerii, strategiile de marketing etc.

Acest tip de franciză cuprinde restaurantele, comerţul cu amănuntul, prestaţiile de servicii etc. Totodată, trebuie menţionat că acest tip de franciză tinde să se devolte într-un ritm net superior primului, datorită vânzărilor semnificativ mai mari pe care le aduce.