Le Relief Comme Ressource Touristique de la R.M

Objectifs:

• De a specifica rolul relifului in dezvoltarea turismului.

• De a mentiona tipul de relif specific Republicii Moldova.

Mots-clé:colina,cimpie,lunca,chei,movile,vâlcele,cariere.

La nature est généreuse pour la Moldavie.Des collines surmontées de fôrets d’une forte beauté.De larges vallées vertes inondées d’un océan de fleur multicolores.Les Codri séculaires saturés de sève.Des rangées de vignoble. Des vergers en fleurs roses ou blanches.Des champs de blé s’étendant à perte de vue.Des rivières reliant la montagne à la mer.En général le relief de Moldavie correspondent à une plane faiblement ondulée.

În Republica Moldova se evidenţiază următoarele forme de relief: câmpii, podişuri, coline, văi, canioane. Cu excepţia acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puţin contrastat, cu forme rotunjite de o eroziune relativ uniformă, datorata atât slabei pluviometrii, cât şi geologiei, în care domină sedimentele recente orizontale .

Resursele naturale sînt : lignitul, fosforitele, ghipsul, terenul arabil.

Relieful. Formaţiuni morfolitogenice. Majoritatea teritoriului Republicii Moldova este ocupat de partea de est a unei unităţi integre de relief, Podişul Moldovei, care se prelungeşte de la piemontul Obcinelor Bucovinei şi Subcarpaţii Moldovei în vest şi până la fluviul Nistru în est. În partea stângă a Nistrului pătrund ramurile de sud-vest ale Podişului Podoliei. În cadrul acestor unităţi majore, în afară de relieful de podiş, se întâlneşte relief de dealuri şi de câmpie.

În interfluviul Prut-Nistru, Podişul Moldovei este cuprins între 429 m (Dealul Bălăneşti) şi 4 m în lunca Nistrului (comuna Palanca). În acest spaţiu amplitudinea absolută a reluefului diferă de la 20-60 m în Câmpia Nistrului Inferior, 120-150 m în Depresiunea Ialpugului, 200-250 m în Câmpiile Prutului de Mijloc şi a Cuboltei. În unităţile de podiş şi dealuri altitudinile absolute ating valori mai mari, fiind de circa 280-300 m în Colinele Tigheciului şi în Podişul Moldovei de Nord, de circa 320-350 m în Podişul Nistrului şi Dealurile Ciulucurilor. În Podişul Codrilor Bâcului aceste valori uneori întrec de circa 400-420 m.

Relieful, de rând cu alte elemente geoecologice, biotice şi elementele socio-umane au contribuit la formarea şi evoluţia peisajelor geografice şi a ecosistemelor. Formarea complexului geoecologice, constituit din aşa elemente cum sunt relieful, structura geologică, condiţiile climatice şi cele hidrice, a avut loc la sfârşitul pleistocenului superior şi în prima jumătate a holocenului. În această perioada s-a definitivat în mare parte formarea majorităţii elementelor geomorfologice şi geologice, inclusiv şi a unui aşa element cum sunt luncile râurilor. Complexul biotic (vegetaţia, lumea animală, solurile) se formează în ansamblu în a doua jumătate a holocenului.

Astfel, prima etapă în formarea peisajelor geografice şi a ecosistemelor contemporane este perioada de formare a componentelor geoecologice, iniţial a reliefului şi a rocilor parentale sau a subsistemului geomorfologic care, ulterior, a reprezentat componenta de bază a geosistemului când, în contact cu elementele hidrotermice, se formează depozite şi forme noi de relief.

Interacţiunea subsistemului geomorfologic relativ mai stabil cu elementele mai mobile ale mediului cum sunt, în primul rând, cele climatice şi cele hidrice, a contribuit la diferenţierea diverselor formaţiuni morfolitogenice. Dintre acestea menţionăm:

1. Podişurile fragmentate, apărute ca rezultat al interacţiunii dintre specificul alcătuirii geologice şi ale mişcărilor mai intensive tectonice şi ale oscilaţiilor pronunţate climatice din pleistocen. La această categorie putem atribui Regiunea Codrilor Bâcului, Podişul Moldovei de Nord, Colinele Tigheciului. În aşa condiţii are loc formarea şi a diferitelor tipuri de depozite cuaternare, reprezentate prin loessuri, argile loessoide, nisipuri şi petrişuri;

2. Dealuri sub formă de măguri sau coline ovale, puternic fragmentate de sisteme de văi vechi (pliocene), modificate în pleistocen în sisteme de văi subsecvente cu răspândirea largă a depozitelor deluviale şi proluviale, reprezentate prin luturi, nisipuri. La această categorii se atribuie Dealurile Ciulucurilor;

3. Câmpii deluroase puternic fragmentate de un sistem consecvent de văi (Câmpia Cuboltei) sau de un sistem subsecvent (Câmpia Prutului de Mijloc) sau de văi cu configuraţia concentrică (Câmpia Ialpugului) cu sedimente de loessuri şi roci loessoide de grosimi mari (până la 30-35 m), care se intercalculează cu orizonturi de soluri fosile înhumate;

4. Сâmpii fluviale fragmentate, constituite din depozite aluviale pliocenice (Câmpia Bâcului Inferior) şi câmpii aluviale cuaternare în trepte care ocupă areale mai mari în cursurile inferioare ale râurilor Nistru, Prut, Răut şi ale altor râuri mai mici. Sunt câmpii alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, acoperite cu depozite de loess ce includ şi orizonturi de soluri fosile. În cursurile inferioare ale râurilor mai mari sunt prezente şesuri întinse alcătuite din faciesuri de albie, de luncă şi mlaştini.