Servicii financiare - comerțul electronic

Rezumat:

Achiziţionarea unui laptop din Canada, a unei piese de mobilier din Maroc, a unei cărţi din Indonezia, consultarea informaţiilor dintr-o bază de date a unei instituţii din Australia, rezervarea unui bilet la un concert sau achiziţionarea unui bilet de avion, descărcarea fişierelor cu muzică sau programe toate acestea sunt posibile datorită vânzării la distanţă.

Zilnic, mulţi dintre noi achiziţionează bunuri şi servicii prin telefon şi fax, e-mail sau prin comandă din catalog şi, într-un număr tot mai mare, prin internet sau prin intermediul televiziunii digitale.

Aceste modalităţi ne permit să facem cumpărături în orice moment ne convine, profitând de plăcerea căutării şi fără neplăcerile cauzate de găsirea unui loc de parcare.

Internetul se dezvolta din ce în ce mai mult şi ofera o multitudine de facilităţi: cumpărături fără să fie nevoie să te deplasezi, trimiterea de mesaje, consultarea informaţiilor stocate la celălalt capăt al lumii etc. Aceste activităţi sunt grupate sub denumirea de “servicii ale societăţii informaţionale”.

Dezvoltarea extrem de accelerată în ultimii ani a comerţului electronic ce foloseşte Internetul ca mediu de acţiune are la bază o serie de avantaje pe care acest tip de comerţ le oferă, atât pentru vânzători cât şi pentru cumpărători.

De-a lungul timpului au apărut mai multe modele de afaceri în sfera comerţului electronic cum ar fi: magazinul electronic (e-shop), magazinul electronic universal (e-mall), licitaţiile electronice (e-auctions), achiziţiile electronice (e-procurements), brokerajul informaţional (price investigation agencies), portaluri pentru călătorii (travel portals). În continuare vom prezenta concis fiecare dintre aceste modele şi vom furniza exemple din fiecare categorie.

Key words: servicii financiare,comert electronic e-shop,travel portals.

Introducere:

Potrivit Web Internet Archive, primul magazin online din România a fost lansat de către PC Net în 1997 şi se numea CyberShop.ro, acesta comercializând CD -uri cu muzică. La scurt timp, ia startul eShop.ro, primul magazin care introduce conceptul de coş de cumpărături – ce-i drept, într-o variantă rudimentară din punct de vedere al uzabilităţii.

Între timp, intră firav în afacerile online şi alţi comercianţi: Romanian Music Online şi AllOnline.ro, până când pe 14 septembrie 2000 se lansează primul magazin de succes: eMania.ro, urmat la scurt timp de Rate.ro si de MagazinulTău.ro, acesta din urmă fiind lansat de către retailer-ul Best Computers.

Tot în perioada anilor 2000, compania Netbridge Investments porneşte OKazii.ro, un site de licitaţii online oarecum similar cu celebrul eBay. La momentul lansării Okazii nivelul de încredere al internauţilor români în tranzacţionarea online era extrem de scăzut. “OKazii.ro a fost creat într-o perioadă în care încrederea în tranzacţiile prin Internet aproape că nu exista”, ( 2006 Emilian Cristea, Project Manager la Netbridge Investments, într-un interviu acordat publicaţiei Link 2 eCommerce)

În preajma sărbătorilor de iarnă din 2001, se lansează eMag.ro – actualmente, cel mai mare magazin online din România. Putem spune că momentul de start al comerţului electronic românesc a avut loc în anii 2000, odată cu cele câteva proiecte de amploare: eMania, Rate.ro, MagazinulTău, Okazii şi eMag.

Majoritatea conexiunilor la Internet în anii 2000, erau de tip dial-up. Românii abia atunci făceau cunoştinţă cu mediul online, fiind fascinaţi de informaţia oferită de Internet. Pentru că nu oricine îşi permitea să plătească o conexiune nelimitată datorită preţurilor mari ale ISP-iştilor, vizionarii au făcut un business din asta deschizând numeroase “Internet Café”-uri.

De cele mai multe ori, însă, clienţii “net café”-urilor erau tineri care fie căutau informaţie, fie foloseau online-ul ca modalitate de entertainment (chat, muzică, jocuri sau website-uri adult). Foarte puţini erau cei care ar fi cumpărat un produs prin intermediul Internetului din două considerente: li se părea cel puţin ciudat să achiziţioneze online datorită mentalităţii că trebuie să palpeze produsul sau le era teamă de fraudă din cauza multitudinii de articole de presă care mediatizau Internetul ca “tarâmul nimănui”, un mediu unde nu există control, nu există legi, un mediu anarhic în care dacă furi, nu eşti prins sau pedepsit.

Din punct de vedere al website-urilor de comerţ electronic, acestea aveau mai degrabă un rol informativ – de tip “catalog de produse” – puţini optând să cumpere online. Nici măcar cei care vizitau astfel de site-uri nu erau mulţi. Trafic.ro, portalul de monitorizare a traficului pe Internet, oferea în martie 2001 (conform Web Internet Archive) următoarele statistici:

OKazii.ro beneficia de doar 7.179 de vizitatori unici pe săptămână, fiind urmat de Rate.ro cu 4.838 de

vizitatori şi de eMania.ro cu 2.357 vizitatori. Dacă, în acel moment, rata de conversie actualmente general acceptată, era de 1%, putem spune că OKazii ar fi avut aproape 72 de tranzacţii pe săptămână, Rate.ro – 48 de tranzacţii pe săptămână, iar eMania.ro – aproape 24 de tranzacţii. Calificative care vorbesc de la sine despre nivelul de dezvoltare al pieţei româneşti de comerţ electronic din anul 2001.

Comerţul electronic sub standardul 3D Secure

Abia la 3 ani de la lansarea magazinului online eMag, la începutul anului 2004, RomCard împreună cu organizaţiile internaţionale emitente de carduri, Visa şi MasterCard, implementează standardul de securitate 3D Secure – moment din care posesorii de card pot plăti online, iar piaţa românească de comerţ electronic beneficiază de primele statistici oficiale în ceea ce priveşte tranzacţionarea prin Internet.

În februarie 2004, organizaţiile emitente de carduri – Visa şi MasterCard – au lansat în România programul de securitate 3D Secure, respectiv Verified by Visa şi MasterCard Secure Code. Momentul a reprezentat începutul comerţului electronic românesc. În ultimul trimestru al anului 2003, RomCard a configurat primele bănci în 3D Secure atât pe activitatea de emitere, cât şi de acceptare (BCR, Raiffeisen Bank, Banca Ţiriac) şi Alpha Bank pe emitere sub sigla Visa. În prezent, numărul băncilor care au implementat 3D Secure a ajuns la 8, prin aderarea Romexterra Bank şi CEC Bank (emitere) şi a BRD-GSG şi Banca Transilvania (emitere şi acceptare).

Implementarea 3D Secure a însemnat însă şi un pionierat în întreaga regiune CEMEA, România fiind singura ţară din zonă în care Visa şi MasterCard au promovat noul standard de securitate. De altfel, la nivel de mapamond mai existau doar trei ţări care experimentau acest standard, respectiv Spania, Marea Britanie şi Portugalia.