Heidi - Analiza Swot

1. Scurt istoric

1.1. Istoria ciocolatei

1000. Boabe si cifre: La inceput boabele de cacao erau folosite ca forma de plata. Folosirea boabelor de cacao ca unitati de calcul fusese stabilita inaintea anului 1000. Un Zontli era egal cu 400 boabe de cacao, in timp ce 8000 boabe de cafea erau egale cu un Xiquipilli. In manuscrisele pictate gasite in Mexic un cos cu 8000 boabe de cafea reprezinta simbolul acestui numar.

1200. Razboiul ciocolatei: Subjugand poparele Maya si Chimimeken, Aztecii isi impun suprematia in Mexic. Datele inregistrate in aceasta perioada includ detalii ale livrarilor de cacao, impuse ca taxa triburilor cucerite.

1502. Columb si boabele de cacao: In al patrulea voiaj al sau in America, Columb ancoreaza pe 30 Iulie 1502 in Nicaragua si este primul european care descopera boabele de cacao. Acestea erau folosite de bastinasi ca moneda sau in prepararea unor bauturi delicioase. Dar Columb, inca in cautarea drumului pe mare catre India, nu este tocmai interesat de aceste boabe.

1513. Plata in boabe: Hernando de Oviedo y Valdez, ca membru al expeditiei Pedrarias Avila catre America, povesteste cum a cumparat un sclav pe 100 de boabe de cacao.

1519. Banca spaniola: Hernando Cortez, care cucerste o parte a Mexicului in 1519, nu gaseste suficient de placut gustul boabelor de cacao si, de aceea, se arata mult mai interesat de valoarea boabelor de cacao ca mijloc de plata. El infiinteaza imediat in numele Spaniei o plantatie de cacao unde, de azi inainte, `banii` sunt cultivati.

1528. Ciocolata in Europa: In 1528 Cortez aduce in Europa primele boabe de cacao si instrumentele necesare prepararii ciocolatei.

1609. Prima carte despre ciocolata: `LIbro en el cual se trada del chocolate`s` este titlul unei carti care apare in Mexic in 1609. Este prima carte dedicata exclusiv subiectului ciocolata.

1615. Un obicei: Printesa Spaniei, Anna de Austria, se marita cu Louis XIII si introduce la curtea franceza printre alte obiceiuri spaniole cel de a bea ciocolata.

1657. Un francez in Londra: Primul magazin de ciocolata din Londra este deschis de un francez in 1657.

1670. Soarta unui matelot: Marinarul Pedro Bravo do los Camerinos decide ca a petrecut prea mult timp pe mare in voiajele de explorare si se stabileste in Filipine unde isi petrece restul vietii plantand cacao, punand astfel baza celei mai mari plantatii din acea vreme.

1671. Un accident fericit: Se intampla ca un ajutor de bucatarie cam stangaci scapa un bol plin cu migdale pe podea. Seful, nervos, incearca sa il traga de urechi, iar acesta scapa si o lingura cu zahar fierbinte peste migdale. Ducele de Plesslis-Parslin, un renumit gurmand isi astepta desertul. In disperare de cauza, seful il serveste pe maresal cu desertul format din amestecul de migdale si zahar ars. Maresalul este deosebit de incantat si da numele acestui desert. Nu insa intreg ci, simplu `Praslin'. Din acel moment acest `dulce` a avut numeroase schimbari, incluzand si dezvoltarea moderna a termenului de `praline`.

1704. Taxele pe ciocolata: Catre sfarsitul secolului al 17-lea, ciocolata isi face aparitia in Germania. Politica de restrictionare a produselor straine il conduce pe Frederick I de Prusia sa impuna taxe pe ciocolata in 1704. Oricine isi permitea un asemenea lux trebuia sa plateaca doi taleri pentru un permis special.

1720. Primii fabricanti de ciocolata: Cafenelele din Florenta si Venetia ofera clientilor o ciocolata a carei reputatie ajunge departe de granitele tarii. Fabricantii italieni de ciocolata, bine pregatiti in arta ciocolateriei, sunt bine vazuti in Franta, Germania si Elvetia.

1780. Prima fabrica: Prima masina de produs ciocolata este pusa in functiune in Barcelona in 1870.

1810. Cel mai mare producator: In 1810 Venezuela era cea mai mare tara producatoare de cacao. Jumatate din productia mondiala provenea din aceasta tara, in timp ce o treime din productie este consumata de spanioli.

1819. Pionierii ciocolatei: Prima fabrica elvetiana de ciocolata este construita intr-o fosta moara, langa Vevey. Fondatorul, Francois-Louis Cailler, invata secretul comertului cu ciocolata in Italia.

1875. Ciocolata cu lapte: Dupa 8 ani de experimente, elvetianul Daniel Peter lanseaza pe piata prima ciocolata cu lapte in 1875.

1.2. Drumul ciocolatei

Exista aproximativ 20 de varietati ale arborelui de cacao, dar numai trei sunt folosite in fabricarea ciocolatei:

1. Forastero (termenul spaniol pentru ‘strain’ datorita provenientei africane) este tipul cel mai intalnit – 85% din cacao comercializata provine de la aceasta planta. Este un tip foarte productiv si rezistent la boli. Desi nu este de cea mai buna calitate, acest tip de cacao este folosit ca baza pentru a fi ulterior aromatizata cu tipuri superioare de cacao.

2. Crillo (termenul spaniol pentru ‘nativ’ datorita provenientei venezuelene) este cultivata intr-o proportie mult mai mica. Este cea mai rara varietate de cacao datorita ciocolatei foarte fine produsa in special de cei mai renumiti ciocolatieri. Cea mai renumita cacao din aceasta categorie este Nacional din Ecuador. Are un gust puternic si cremos si o aroma dulce, delicata, aproape deloc amara.

3. Trinitero, cultivata aproape exclusiv in Antile, este un hibrid al celor doua tipuri de cacao, combinand avantajele celor doua. Reprezinta cam 10% din productia mondiala. Are o mai buna rezistenta la boli decat Crillo, fiind in acelasi timp la originea ciocolatelor foarte fine. Gustul este foarte aromat si putin acid.

- Recoltarea:

Arborele de cacao creste de regula 15 metri, dar in plantatii nu depaseste 6 metri pentru a fi usor de cules. Fructele mari si colorate (tecile de cacao) cresc foarte aproape de tulpina; in functie de varietate, forma, textura si culoarea pot diferi. Desi o teaca poate rezista 2-3 saptamani fara a se desface, pentru a dezvolta cea maibuna aroma, este foarte importanta perioada de recoltare.

Florile si fructele pot fi intalnite in acelasi timp intr-un arbore. De aceea culesul are loc aproape tot timpul anului, desi perioada de varf este in apropierea sezonului umed. Tecile sunt culese numai manual cu ajutorul unei macete. Este nevoie de foarte multa atentie pentru a nu afecta florile productive.

Tecile sunt duse intr-o locatie foarte aproape de locul de recoltare, unde fiecare fruct este desfacut cu ajutorul macetei sau pur si simplu prin lovirea a doua teci, in asa fel incat semintele si pulpa din interior sa poata fi extrase.

- Fermentarea si uscarea:

Semintele trebuiesc fermentate inainte de a fi macinate si procesate. Fiecare teaca contine in jur de 50-60 de seminte mici (3 cm x 1,5 cm) care trebuiesc la randul lor sparte inainte de a fi puse la fermentare. Fermentarea da aroma si gust si ajuta la indepartarea resturilor de pulpa. Procesul creaza foarte multa caldura si necesita aer, de aceea semintele sunt intoarse de cateva ori.

Semintele purpurii devin maronii in timpul perioadei de fermentare care inseamna in media o saptamana. Dupa fermentare, semintele sunt uscate timp de o saptamana. Din 100 kilograme de seminte, in urma uscarii raman 45 kilograme.