Particularitățile ascultării unor categorii de martori

A. CONSIDERATII GENERALE

Declaratia martorului, ca mijloc de proba, este cunoscuta din timpuri indepartate, putand fi socotita primul mijloc de proba folosit in probatiunea judiciara, aceasta deoarece in perioadele in care cei care erau stiutori de carte erau in numar redus. Din aceasta cauza, in mod firesc, principalul mijloc de proba admis, de regula, cand partile nu puteau sa-si procure dovezi scrise, erau martorii.

In doctrina s-a aratat de mult ca martorii sunt „ochii si urechile justitiei”. Relatarile pe care martorii le fac organelor judiciare au capatat diferite denumiri si anume: marturii, proba testimoniala, depozitii de martor, proba cu martori, declaratiile martorilor etc.

In procesul penal roman, in actuala reglementare facuta prin Codul de procedura penala, art. 78-86, acest mijloc de proba poarta denumirea de declaratiile martorilor. Spre deosebire de legea civila, art.78 din Codul de procedura penala defineste notiuea de martor ca fiind „ persoana care are cunostinta despre acea fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal”

Pentru ca o persoana sa poata dobandi calitatea procesuala demartor este necesar sa fie indeplinite - cumulativ – urmatoarele conditii:

• Sa existe un proces penal in curs de desfasurare in fata organelor judiciare;

• Sa fie o persoana fizica;

• Sa existe o persoana care are cunostinte despre anumite fapte si imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului in cauza;

• Persoana respectiva sa fie ascultata de catre organele judiciare in legatura cu faptele si imprejurarile pe care le cunoaste, in calitate de martor; .

• Sa nu fie subiect al procesului respectiv, sa nu aiba vreun interes personal in solutionarea cauzei.

Procesul de formare a declaratiilor martorilor implica un moment de achitie a informatiilor circumscrise infractiunii sau faptuitorului acesteia, un moment de conservare in memorie a informatiilor organelor judiciare, pe calea reproducerii sau recunoasterii.

Ascultarea martorilor presupune cunoasterea, identificarea celor care au perceput imprejurari legatede infractiune sau de faptuitor, iar, uneori, precizarea sferei, a numarului celor ce urmeaza a fi ascultati in aceasta calitate.

Identificarea martorilor constituie atributul atat al organelor judiciare cat si al partilor, precizarea sferei celor ce urmeaza a fi ascultati constituie atributul exclusiv al organelor judiciare.

Atunci cand identitatea martorilor nu este cunoscuta, organele judiciare, paralel cu efectuarea altor activitati, incep investigatiile menite a individualiza martorii.

Fara a se putea identifica in fiecare cauza din anume medii, din randul caror categorii de persoane pot fi recrutati martorii, se poate, totusi, formula urmatoarea constatare cu valoare orientativa, de principiu: natura infractiunii savarsite, domeniul de activitate in care s-a comis fapta, locul savarsirii, modul si mijloacele utilizate de faptuitor, anumite preocupari profesionale, etc., pot avea semnificatia unor utile indicii cu privire la limitele teritoriale si categoriile de persoane din randul carora pot fi recrutati martorii.

Dupa ce au fost identificati, se pune chestiunea precizarii sferei persoanelor ce urmeaza a fi ascultate in calitate de martori.

La delimitarea cercului de persoane desemnate de parti trebuie sa se tina seama de faptul ca, acestea propun ascultarea acelor martori ale caror declaratii considera ca le vor fi favorabile. De aceea, criteriul de delimitare a cercului martorilor propusi de parti trebuie sa-l constituie concludenta probei, adica masura in care, prin ascultarea martorilor propusi, se ajunge la lamurirea unor aspecte pana atunci necunoscute.

B. CATEGORII DE MARTORI

In principiu, orice persoana fizica poate fi chemata ca martor in procesul penal. Poate fi ascultata ca martor si persoana care din cauza starii sale fizice (orb, surd, mut) sau psihice (debilitate mintala) nu este capabila sa perceapa fenomenele prin anumite simturi sau nu poate reda in mod corect faptele percepute, organul judiciar apreciind, de la caz la caz, daca ascultarea unei asemenea persoane serveste aflarii adevarului (spre exemplu un orb poate fi ascultat asupra unor fapte auzite).

1. ASCULTAREA MARTORILOR OCULARI

De la martorii prezenti la desfasurarea evenimentelor, faptelor, imprejurarilor despre care sunt chemati sa depuna, se vor obtine sub rezerva influentei factorilor de natura psihologica cele mai complete si veridice declaratii.

Multitudinea factorilor obiectivi si subiectivi care pot influenta declaratiie martorilor trebuie sa determine organul de urmarire penala sa manifestecircumspectie si in cazul acestor categorii de martori.

Pe parcursul ascultarii, este indicat sa se insiste pe evidentierea tuturor detaliilor legate de conditiile in care au avut loc faptele si s-a realizat perceperea lor.

Cu ajutorul martorilor trebuie reconstituite episoadele din desfasurarea faptelor, evenimentelor sau imprejurarilor de fapt, pe care acestia le-au perceput ori cred ca le-au perceput. De exemplu, in cazul accidentului de circulatie, martorii se sesizeaza despre acesta ca urmare a zgomotului produs sau al strigatului persoanei vatamate. Se pune firesc itrebarea: martorii au perceput imprejurarile in care s–a produs evenimentul rutier ori numai urmarile acestuia – actiunile conducatorilor auto si ale victimelor dupa accident?

In astfel de conditii, martorii au tendinta de a completa declaratiile cu presupunerile, parerile sau concluziile personale referitoare la ceea ce s-a petrecut pana in momentul in care s-au sesizat despre producerea evenimentului.

De aici, atentia deosebita ce trebuie acordata stabilirii faptelor si imprejurarilor pe care martorii le-au perceput intr-adevar si „contributia” lor la declaratiile pe care le fac.

Fracvent, martorii oculari au posibilitatea sa perceapa semnalmentele, particularitatile sau caracteristicile faptuitorilor.

Prin ascultarea acestei categorii de martori trebuie sa fie solicitate cat mai multe detalii privind conditiile de percepere (timp,loc, luminozitate, durata a perceptiilor, semnalmentele ori caracteristici retinute) si masura in car epot sa contribuie, pe baza celor pastrate in memorie, la identificarea faptuitorilor, in cazul prezentarii pentru recunoastere a acestora.

Asadar, este vorba de asa-numitii „martori de identificare” cu ajutorul carora se va putea face recunoasterea infractorilor.