Metode de Evaluare a Stocurilor

METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

Potrivit IAS nr. 2, stocurile sunt active:

a. detinute pentru a fi vândute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

b. în curs de productie în vederea unei vânzari în aceleasi conditii ca mai sus, sau

c. sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curenta si în situatiile financiare ale întreprinderii se face dupa normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentabile si cu Standardele Internationale de Contabilitate. În principiu, SIC retin doua momente pentru evaluarea elementelor din bilant: evaluarea initiala si evaluarea ulterioara recunoasterii initiale. În cazul stocurilor, evaluarea initiala, la intrarea în unitate, se face la cost, iar evaluarea ulterioara, adica la bilant, se face la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta (este pretul de vânzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a acitivitatii, mai putin coosturile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vânzarii).

Întrucât bilantul nu poate fi conceput fara inventariere, implicit rezulta ca trebuie luate în considerare înca doua elemente ale evaluarii: la inventariere si la iesirea din gestiune. În contextul mentionat, prin Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001, sunt precizate în mod expres, în cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilant, urmatoarele momente: intrare, iesire, inventar, bilant.

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Bunurile intrate în patrimoniu sunt evaluate si înregistrate în contabilitate în functie de modul lor de dobândire, astfel:

a. bunurile procurate cu titlu oneros (contra plata) se evaluezaa la costul de achizitie, care are urmatoarea structura:

- pretul de cumprare fara TVA;

- taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane etc.);

- cheltuieli de transport si manipulare;

- TVA înscisa în factura furnizorului, în cazul în care cumparatorul nu este platitor de TVA.

b. bunurile obtinute din productie proprie se evalueaza la costul de productie, care se compune din:

- cheltuieli directe cu: materiile prime, materialele, salariile muncitorilor direct productivi;

- cota de cheltuieli indirecte: cheltuieli gospodaresti, cu reparatiile, cu serviciile bancare si postale etc.

c. bunurile obtinute cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justa (de utilitate), care reprezinta pretul presupus ca îl accepta un client în cazul unei tranzactii comerciale.

d. bunurile aduse ca aport în natura se evalueaza la valoarea de aport, stabilita în urma evaluarii.

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

Evaluarea iesirilor de stocuri, prin consum, sau vânzare, se face în functie de natura elementului considerat. În acest sens, trebuie facuta distinctia între stocurile (bunuri) identificabile si cele fungibile sau interschimbabile.

Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atât în momentul intrarii în patrimoniu, cât si al stocarii si iesirii din stoc. Astfel de elemente identificabile, cum sunt produsele si serviciile destinate unor proiecte specifice si bunurile de folosinta îndelungata (autoturisme, televizoare, calculatoare), trebuie sa faca obiectul unei evaluari individuale si specifice.

Stocurile fungibile sau interschimbabile sunt bunuri care în interiorul fiecarei categorii nu sunt în mod unitar identificabile, dupa intrarea lor în depozit. Din aceasta categorie de stocuri fac parte spetele care apartin aceluiasi sort de bun, achizitionate sau fabricate la date si preturi diferite, ca de exemplu acelasi sort de zahar aprovizionat la costuri de achizitie diferite, de la furnizori diversi, sau de la acelasi furnizor la date si preturi diferite.

Pentru stocurile identificabile, norma contabila internationala IAS 2 admite ca metoda de evaluare metoda identificarii specifice (IS), care presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse (costul istoric).