Profesiunea contabilă - o analiză spațio-temporală

În diverse lucrări, denumite legende, prezintă contabilul ca fiind o persoană închisă într-un turn de fildeș, un om cel puțin ciudat, rupt de realitate, în afara timpului și surd la zgomotele lumii exterioare“. Așa să fie oare ? Cu siguranță nu, nu este așa, nu a fost niciodată și ce contează mai mult nici nu va fi! Argumentele . în cele ce urmează ca să înțelegem contabilul ca personaj în filmul întreprinderii trebuie să înțelegem mai multe despre contabilitate, partitura sa.

Forme rudimentare ale contabilității au existat din cele mai vechi timpuri. Nevoia de-a număra a omului este foarte timpurie, ea regăsindu-se în preistoria omenirii și fiind dovedită de crestăturile descoperite pe oase de animale sau pe pereții grotelor epocii primitive. Deși “patrimoniul” omului preistoric nu număra multe “active”, omul, a simțit nevoia de a “ține evidența” acestor active, pentru a le “gestiona” mai bine, sau, poate, pentru a-și compara “avuția” cu cea a semenilor săi.

Nevoia aceasta a evoluat odată cu omul, s-a amplificat și diversificat odată cu dezvoltarea “patrimoniului” care trebuia cunoscut și gestionat, trecându-se astfel de la simple însemnări la contabilitatea memorială, contabilitatea în partidă simplă și contabilitatea în partidă dublă.

Începând cu secolul al al XV-lea ,Europa Medievală ”renăștea” pe toate planurile: artă, știință, afaceri. Europa trăia Renașterea care a început în Italia. În acest context, Luca Paciolo, un călugăr franciscan, matematician și prieten a lui Leonardo DaVinci, publica la Veneția prima lucrare contabilă ”Tratatul de contabilitate în partidă dublă”.

Dacă ne referim la Luca Paciolo cu stigmatul de părinte al contabilității trebuie să avem o oarecare prudență. Luca Paciolo nu a inventat tehnica contabilității în partidă dublă, ci a descris într-o carte tehnicile contabile utilizate în perioada sa. Meritul său nu este de a inventa practicile contabile care deja erau utilizate , ci de a marca nașterea literaturii contabile.

Contabilul prin contabilitate reflectă o anumită realitate economică. Poate ea fi reflectată corect de cineva care nu o cunoaște, de cineva care este rupt de această realitate ?

Studierea acestor demersuri ne arată cum s-au format și s-au dezvoltat și în prezent sunt dominante pe plan mondial două culturi contabile diferite, unii autori le numesc rivale, cultura contabilă anglo-saxonă și cultura contabilă continental-europeană. Corespunzător acestor două culturi vom remarca și două “modele” de contabili, deoarece organizarea profesiunii contabile este legată de sistemul contabil pe care îl deservește. Profilul acestor contabili va fi o rezultantă a mediului în care funcționează.

În Statele Unite ale Americii, ca țară reprezentativă pentru sistemul anglo-saxon profesiunea contabilă este împărțită în contabilitate private și contabilitate publică.

Contabilii privați (private accountants) lucrează pentru o singură întreprindere iar contabilii publici (public accountants) sunt cei care servesc interesul general, public și lucrează în nume personal. Unii dintre acești contabili publici se pot alia sub o singură firmă și să lucreze împreună în cadrul unei firme de contabilitate.

În SUA un statut aparte îl au contabilii publici autorizați (certified public accountants CPAs). Există și firma de contabilitate autorizate (CPA firms) în care majoritatea angajaților sunt contabili publici autorizați. Dintre cele mai mari astfel de firme cu filiale în întreaga lume se pot menționa: Arthur Anders & Co, Coopers & Lybrand, Deloitte & Touche, Ernst & Young, KPMK Pest Marwick și Price Waterhouse.

În ceea ce privește serviciile pe care poate să le ofere un contabil privat acestea sunt: analiza costurilor întreprinderii în vederea reducerii acestora, elaborarea bugetelor pentru stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung, crearea sistemelor de informare contabilă și audit intern.

Contabilii privați din SUA oferă servicii de audit, consultanță fiscală și consultanță managerială.

În Franța, ca și țară reprezentativă pentru sistemul contabil continental, întâlnim două categorii de contabili: experții contabili și comisarii de conturi.

Conform legislației franceze, aceștia au o misiune de interes general și trebuie să îndeplinească anumite condiții de pregătire atestate prin diplome, care să le confere competențe specifice. În același timp profesioniști contabili din sistemul francez trebuie să respecte codul deontologic al profesiei. În funcție de categoria în care se încadrează misiunile specifice celor două categorii de contabili vor fi diferite.

Astfel experții contabili au următoarele misiuni: de a revizui ansamblul contabilității unei întreprinderi, de a ajuta întreprinderea să-și țină și organizeze contabilitatea precum și să elaboreze situațiile financiare de raportare anuale, și nu în ultimul rand, să sfătuiască managerii întreprinderii atât pe plan financiar cât și juridic.

Dacă în cazul experțiilor contabili francezi misiunile sunt de natură contractuală, nu același lucru putem susține despre cele ale comisarilor de conturi unde misiunile sunt de natură legală.

Dintre aceste misiuni amintim: certificarea corectitudinii și sincerității situațiilor financiare anuale, informarea asociaților/acționarilor, conducerii întreprinderii despre orice neregulă sau eroare descoperită, comunicarea organelor de procuratură sau altor organisme competente a faptelor care fac obiectul activității acestor instituții, declanșarea unei proceduri de alertă în cazul în care constată fapte care pot compromite continuitatea activității întreprinderii, etc.