Principalele teorii în definirea faptelor de comerț

Notiuni si definitii generale ale faptelor de comert

Codul comercial nu da o definitie a faptei de comert; el stabileste numai o lista a actelor juridice si operatiunilor pe care le declara faptele de comert. Din punct de vedere terminologic,operatiunile de comert pot sa fie atat “fapte de comert”cit si “acte de comert”.

Adesea termenul de”fapt”de comert este folosit de legiuitor pentru a desemna toate operatiunile de comert fie ca acestea sunt”acte juridice”de comert fie,ca sunt numai”fapte juridice”(stricto sensu)de comert.

Actele juridice sunt manifestari de voita facute cu intentia producerii efectelor juridice, in timp ce faptele juridice (stricto sensu) sunt actiuni ale omului facute fara intentia crearii de efecte juridice, acestea producandu-se in virtutea legii.Fatele juridice “stricto senso” sunt licite,gestiunea de afaceri, plata nedatorata reunite pe ideea imbogatirii fara just temei si ilicite,delictele si cvasidelictele comise de comerciant.

Faptele de comert se califica in trei categorii:

-Fapte de comert obiective

-Fapte de comert subiective

-Fapte de comert unilaterale sau mixte

In sensul cel mai cuprinzator,faptul de comert este orice activitate care da nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si care se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori,fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

In lipsa unei definitii legale a faptei de comert doctrina a formulat mai multe teorii.Unele au considerat ca determinant in definirea faptei de comert,fie scopul sau: realizarea unui profit, fie obiectul sau: acte de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumator, fie cadrul organizat si sistematic al intreprinderii in realizarea actului de comert. Negasind nesatisfacator nici unul dintre aceste criterii, luat izolat, jurisprudenta a facut o aplicare combinata a lor, intr-o teorie mixta. Parte a doctrinei a adoptat si ea teoria mixta in definirea faptelor de comert.

Teorii ce definesc faptele de comert

In doctrina dreptului comercial au fost propuse diferite teorii pentru caracterizarea actelor de comert sau, mai general, a faptelor de comert:

a) Teoria speculatiei. Potrivit acestei teorii,actul de comert este un act de speculatie. El este actul care se face in scopul realizarii unor beneficii (profit), speculand asupra transformarii unor materii prime, materiale etc. in produse de o valoare superioara sau asupra circulatiei produselor (cumpararea unor marfuri la un anumit pret si revanzarea lor la un pret mai mare).

Deci caracterul esential al actului de comert consta in scopul sau- realizarea unui profit (animus lucri). Acest criteriu corespunde unei realitati; comerciantul nu actioneaza dezinteresat,ci pentru a obtine un profit.

Asupra criteriului bazat pe ideea de speculatie, au fost formulate anumite obiectiuni, contestandu-i-se valabilitatea.

Astfel criteriul ar fi inexact; pe de o parte, el este prea larg, deoarece exista si operatiuni speculative care au un caracter civil (de exemplu, o activitate agricola sau mestesugareasca); pe de alta parte,el este prea ingust,intrucat exista operatiuni comerciale care nu sunt speculative, adica nu urmaresc obtinerea unui profit (de exemplu, vanzarea unor marfuri in pierdere, pentru atragerea clientelei sau pentru reclama).

Apoi, criteriul speculatiei ar fi dificil de aplicat,deoarece are in vedere intentia de a realiza profit, iar nu realizarea lui efectiva. Fiind un mobil psihologic, scopul actului- obtinerea profitului- poate fi apreciat numai dupa efectuarea activitatii comerciale.

Daca am urmari evolutia gandirii,de la primii comentatori si pana in zilele noastre, am vedea ca daca Pardessus,unul dintre cei dintai comentator ai codului commercial francez, se multumeste sa afirme ca industria comerciala nu corespunde cu materia tratata de codul de comert,fara a incerca sa dea un criteriu unitar acestei materii, in schimb Beslay grefeaza pe notiunea economica a comertului teoria sa, a intermediarului speculant, reunind doua elemente, interpunerea in circulatia bunurilor si ideea de castig.

Mai tarziu Bravard-Veyrriere, incercand sa stabileasca o grupare organica a faptelor de comert, afirma ca ar trebui socotit act de comert orice act, care cuprinde ideea de speculatie si risc.Aceasta idée el o leaga de actul comercial tip vanzarea, astfel incat este evident ca, in gandirea sa, speculatia este grefata pe circulatia bunurilor.

Acel insa care, dupa Beslay, a cautat sa sistematizeze materia pe plan stiintific, este Boistel. Dupa el, din punct de vedere juridic, “un act este comercial pentru persoana care il savarseste atunci cind ea nu intelege sa fie un intermediar care speculeaza asupra transmisiunii valorilor care fac obiectul contractului. Caracteristica este aceasta pozitie de intermediar luata de o persona, care speculeaza asupra transmisiunii acestor bunuri. De altfel, trebuie sa remarcam ca pentru intaia oara un comentator al codului comercial francez se indeparteaza de planul codului si nu mai trateaza “materia comerciala” sub aspectul sau procedural, ci la inceputul operei, ca o problema de sistematizare, asa cum de la el incoace fac toti autorii. Beslay si Boistel sunt deci in aceasta materie aceia care initeaza o metoda de tratare stiintifica.