Așezarea și Perceperea Impozitelor Locale

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai veche, in ordinea apariţiei veniturilor publice .

În accepţiune generală, impozitele reprezintă o prelevare la dispoziţia statului a unei părti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice . Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului .

1. Impozitele -caracterizare

Autoritatea abilitată cu instituirea de impozite este statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori şi prin organele administraţiei centrale de stat locale .

Parlamentul se pronunţă în legatură cu introducerea impozitelor de inportanţă generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale .

Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizării legii . Legea care introduce impozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern şi de Administraţia Financiară .

Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv si nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidenţiaza lipsa obligatiei de restituire direct către plătitor a sumei percepute . In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .

Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri bănesti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică si socială .

Iniţial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

In perioada modernă, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenţie al statului in viata economică au devenit o metoda de conducere prin care se regleză mecanismele pieţei.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează in faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut intre clase si grupuri sociale între persoanele fizice si cele juridice .

Modalitatile de intervenţie sunt numeroase :

- practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;

- acordarea de înlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;

- reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de primă necesitate ;

- majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale căror consum trebuie ţinut sub control (alcool, tutun, bunuri de lux) .

Folosirea impozitelor in plan social urmăreşte asigurarea bunăstarii, securitătii şi justitţei sociale.

Limita impozitelor este influentata atat de factori externi sistemului de impozite, cat si de factori interni acestuia .

1.1 SFERA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE ŞI CLASIFICAREA LOR

Conform Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale,veniturile bugetelor locale sunt formate din:

-veniturile proprii;

-veniturile din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

-subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;

-donaţii şi sponsorizări;

-alte operaţii financiare.

Dat fiind că abordăm tema de proiect cu impozitele locale,accentul il vom pune pe aceste categorii de venituri,practic impozitele conţinute de acestea.

Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor sunt:

-impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consililor judeţene;

-cote defalcate din impozitul pe venit;

-cote defalcate din impozitul pe venit şi sumele alocate din Consiliul Judeţean pentru echilibrare;

-alte impozite pe venit,profit şi câştiguri din capital.