Arestul la domiciliu

Introducere

Arestul la domiciliu este una dintre măsurile preventive prevăzute de legislația penală,

reglementată prin Art. 202 din C.p.p, restul fiind:

- Reținerea

- Controlul judiciar

- Controlul judiciar pe cauțiune

- Arestarea preventivă.

Măsurile preventive sunt clasificate în 2 categorii, în funcție de măsura restrângerii libertății de miscare:

- măsuri privative de libertate

- măsuri restrictive de libertate

Măsurile asigurătorii prevăzute de legea română au la bază și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede Dreptul la libertate și la siguranță (Art. 5, alin 1. CEDO).

Prin art. 202, legiuitorii au capacitatea atât de a asigura siguranța victimelor cauzelor penale, cât și de a asigura obligațiile legale (prevenirea suspecților sau inculpaților să comită fapte care au potențialul de a afecta negativ procesul de urmărire penală). Arestul la domiciliu este excepție și este supus altor mijloace descurajatoare, atâta timp cât celelalte măsuri nu sunt suficiente pentru realizarea scopurilor legitim urmărite. Conceptul de domiciliu este guvernat de art. 157, alin. 2 din Codul de Procedura Penala, acest detaliu este important de clarificat din punct de vedere al obligațiilor pârâtului precum și aspecte din Codul civil care reglementează proprietatea, acolo unde locuința nu este proprietatea pârâtului.

De fapt, aceasta este o masura preventiva care consta in obligarea inculpatului de a nu parasi, fara aprobarea organului judiciar, domiciliul, cat si in anumite restrictii.

Rolul arestului la domiciliu

Rolurile acestei măsuri preventive sunt:

- Menținerea ordinii publice

- Împiedicarea obstrucționării urmăririi penale șau a judecății

- Împiedicarea comiterii altor fapte incriminate de legea penală

- Sustragerea inculpaților de la judecată.

Astfel, potrivit hotărârii penale nr.694 din 29 iunie 2016, dosarul nr.3877/2/2015 a Curții de Apel București, măsurile preventive se hotărăsc pe principiul proporționalității cu gravitatea infracțiunii. În plus, în ciuda solicitării unor inculpați de înlocuire a arestului la domiciliu cu control judiciar, instanța a constatat că infracțiunea de spălare a banilor, în formă continuată (prevăzută de legea 652/2002), reprezintă un pericol pentru ordinea publică, neîndeplinind astfel unul dintre rolurile măsurilor preventive în cazul acceptării cererii acestora. În plus, în ciuda solicitării unor inculpați de înlocuire a arestului la domiciliu cu control judiciar, instanța a constatat că infracțiunea de spălare de bani, în formă continuată (prevăzută de legea 652/2002), reprezentând infracțiunea. pun în pericol ordinea publică, neîndeplinind astfel unul dintre rolurile măsurilor asigurătorii în cazul acceptării cererii acestora. În plus, transformarea arestului la domiciliu într-un mijloc de descurajare mai puțin restrictiv ar putea compromite desfășurarea cercetărilor penale, reprezentând un alt rol al arestării preventive, precum și crearea unei premise pentru infracțiunea de omisiune pentru inculpatul A. Ghe. În această hotărâre, însă, trebuie acordată atenție aprecierii condițiilor menționate la art. 218, alin. 2, ce au în vedere împrejurările familiale și alte împrejurări, precum capacitatea inculpaților S.R. și S.M. (soțul) de a menține legăturile de familie și posibilitatea ca ambii copii să le fie alaturi. Judecătorul a avut în vedere și faptul că nimic în cursul procesului celor doi nu a avut ca rezultat observarea vreunei intenții de a complica actele de urmărire penală. Așadar, concluzionez că aspectele teoretice regăsite în practica judiciară și rolul factorilor de descurajare sunt cele care guvernează hotărârile judecătorești, menținându-se astfel rolul pe care legiuitorii îl urmăresc în reglementarea arestului la domiciliu.

Scopul arestului la domiciliu

Pentru a înțelege scopul acestui efect de descurajare, am studiat cazul lui Rezmiveș și altii. vs. Romania, concluzionand ca scopurile sunt urmatoarele:

- alinierea la standardele statelor moderne

- respectarea prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului

- supraaglomerarea spatiilori din penitenciare.

Plângerea nr. 68191/13 a deținutului Iosif Gaszi a relevat, coroborând situația reală denunțată de părțile rămase în cauzele menționate, problemele reale ale sistemului penitenciar din România, cu încălcarea articolului 3 din Convenție și a deciziei-pilot a acestui articol. cazul în care România este obligată să stabilească în termen de 6 luni un calendar exact de aducere a condițiilor de detenție în conformitate cu recomandările REC (99) 22. numai datorită naturii supraaglomerării timpului de reținere aeriană, dar și: lipsa ventilației în camera de detenție, calitatea proastă a alimentelor, împărțirea camerei cu deținuții care consumă droguri și au boli infecțioase. La recomandarea Comitetului Miniștrilor, noul Cod de procedură penală a transformat arestul la domiciliu, din Codul de procedură italian, cu scopul de a reduce numărul de deținuți.