Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării

Alături de prescripția executării pedepsei și amnistia după condamnare, grațierea reprezintă o cauză de înlăturare sau modificare a executării pedepsei. Cauzele de înlăturare sau modificare a executării pedepsei nu afectează existența răspunderii penale, ci fac numai ca pedeapsa să nu fie executată sau să fie modificată, înlocuită cu o pedeapsă de altă natură, mai ușoară. Grațierea este un act de clemență (bunăvoință) al puterii de stat prin care, în temeiul unor considerente social-politice și de politică penală, cei condamnați sunt iertați de obligația de a executa pedeapsa ori prin care se dispune scurtarea duratei de executare a pedepsei, sau prin care o pedeapsă mai grea ca natură este înlocuită cu una mai ușoară31. Instituția grațierii are o natură dublă, fiind atât o instituție de drept constituțional, cât și o instituție de drept penal. Prin prevederile Constituției RM (lit. e) a art. 88) sunt stabilite organele competente să acorde grațierea, iar în Codul penal al RM (art. 108) sunt reglementate efectele juridico-penale pe care această măsură le produce.

Referitor la organele de stat competente să acorde grațierea, Constituția RM și Codul penal al RM prevede acordarea acesteia, în mod individual, prin decretul Președintelui țării. În acest sens, legislația penală a altor state (de ex., România) face distincție între grațierea individuală (care se acordă prin decret de către Președintele țării, la cererea condamnatului) și grațierea colectivă (care se acordă din oficiu, prin lege, de către Parlament)32. Considerăm însă nejustificată acordarea grațierii colective, întrucât această măsură trebuie să fie cu totul excepțională și urmează să aibă întotdeauna un caracter individual. Sub raportul naturii sale juridice, grațierea individuală apare ca o cauză personală de înlăturare sau de modificare a executării unei pedepse aplicate unei persoane și totodată ca un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale. Această formă a grațierii se acordă și produce efecte in personam, profitând numai cel căruia i-a fost acordată, nu și eventualii participanți.

Grațierea poate fi acordată oricăror persoane, indiferent de caracterul și gravitatea infracțiunilor pentru a căror săvârșire ele au fost pedepsite, indiferent de categoria și cuantumul pedepsei penale aplicate. Deseori, grațierea esteacordată persoanelor condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, condamnate la detențiune pe viață. În această ipoteză însă, grațierea nu înlătură răspunderea penală. Condamnarea ca atare rămâne în evidențele cazierului judiciar și constituie un antecedent penal cu toate consecințele juridice care decurg în plan penal sau extrapenal (interdicții, incapacități, decăderi sau poate forma primul termen al recidivei). Grațierea se acordă în temeiul cererii depuse de persoanele condamnate, de rudele apropiate ale acestora, de deputați în Parlament, de autoritățile administrației publice locale, de asociații obștești, de avocații care au participat la examinarea cauzelor în care s-au pronunțat sentințe de condamnare la detențiune pe viață și a cauzelor privind minorii, precum și de administrația întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor în care au lucrat anterior persoanele condamnate. Preventiv, materialele depuse pentru obținerea grațierii sunt examinate de o comisie specială, constituită pe lângă Președintele RM - Comisia pentru problemele grațierii persoanelor condamnate - , care activează în conformitate cu Regulamentul de examinare a cererilor de grațiere și de acordare a grațierii individuale condamnaților.

Deciziile comisiei poartă un caracter de recomandare și nu obligatoriu. În ultimă instanță, decizia va fi luată de către Președintele Republicii Moldova. La examinarea cererilor de grațiere sunt luate în considerație: caracterul și gradul prejudiciabilității infracțiunii săvârșite, personalitatea condamnatului, comportamentul acestuia, starea sănătății, starea civilă, atitudinea lui față de cele săvârșite, partea executată a pedepsei, informațiile privind repararea prejudiciilor materiale, părerile administrației instituției penitenciare și alte circumstanțe importante pentru luarea deciziei în acest sens. Fiind acordată prin decretul Președintelui RM, adică printr-un act al puterii de stat bazat pe considerațiuni de politică penală a statului, grațierea are un caracter obligatoriu atât pentru organele de stat, cât și pentru cei care beneficiază de ea. Grațierea nu poate fi refuzată de către cel căruia i se acordă, indiferent dacă a fost cerută sau acordată din oficiu sau la propunerea organelor de drept. Motivația este că grațierea implică o renunțare la dreptul statului de a pretinde executarea în totul sau în parte a unei pedepse. Astfel, nu poate fi admis capersoanele cărora li se acordă grațierea să aibă posibilitatea de a împiedica aducerea la îndeplinire a acestei renunțări, prin refuzarea beneficiului grațierii.