Criminalistică

Noțiuni generale

Cercetarea urmelor de incendii si de explozii este o activitate dificilă, deoarece în aceste situații devin prioritare acțiunile și măsurile de salvare a victimelor, dar și restrângerea pe cât posibil a pagubelor și înlăturarea pericolelor de extindere a dezastrului.

Dificultățile devin și mai mari atunci când exploziile sunt urmate de incendii, deoarece se distrug un număr foarte important de urme pe baza cărora se poate stabii cauza incendiului și identificarea persoanelor vinovate. În aceste cazuri, se impune începerea fără întârziere a cercetării, împreună cu organele de specialitate ale pompierilor, imediat ce este posibilă pătrunderea la față locului sau în zona în care se bănuiește că se află focarul incendiului.

Lucrările de înlăturare a obiectelor distruse nu trebuie să fie permisă până la terminarea cercetărilor efectuate de către organele judiciare și specialiștii în domeniu.

Cercetarea urmelor de incendii

Cauzele incendiilor

Incendiul constituie un fenomen de ardere a unei substanțe combustibile în prezența oxigenului. Se propagă de regulă din cauza efectului flăcărilor și produce un fum de variate culori, în funcție de natura substanțelor aflate în procesul arderii, gradului de umiditate, precum și mediul ambient.

Factorii principali specifici unui incendiu sunt emisia de căldură, de gaze, de fum, temperatura de ardere și viteză de propagare a flăcărilor. Acești factori sunt însă dependenți de gradul de infamabilitate al substanțelor și materialelor combustibile, de cantitatea de oxigen, de intensitatea și direcția curenților de aer, de temperatura aerului și umiditatea mediului.

În criminalistică incendiile sunt clasificate după cauzele care le determină și nu în funcție de substanțele sau obiectele supuse arderii, deoarece și urmele create în proces au trăsături mai apropiate de cauzele incendiilor decât de natura substanțelor ori obiectelor respective. Astfel, după cauzele care le determină, incendiile sunt: naturale, accidentale și premeditate.

Incendiile provocate de cauze naturale

a.Trăsnetul este o descărcare electrică atmosferică generată de sarcinile electrostatice care i-au naștere în timpul formării și deplasării norilor. El lovește de regulă cele mai înalte puncte din teren, cum ar fi de exemplu clădirile, copacii, rețele electrice etc. dar și oameni sau animale aflate în câmp deschis.

Puterea și temperatura trăsnetului este uriașă, atingând valori de 10.000 KW, respective 6.000-10.000 grade Celsius. Acțiunea sa se soldează cu o serie de modificări mecanice și termice constând din urme de zdrobire, despicare, rupere, ardere, topire sau volatizare.

Acțiunea trăsnetului poate fi principală, atunci când atinge direct un obiect, sau secundară, când trăsnetul pătrunde în interiorul clădirii prin rețeaua de iluminare, apă etc.

Atunci când acționează asupra metalelor, le topește, magnetizeaza sau demagnetizeaza și chiar le volatelizeaza, depunandu-le apoi pe diverse suprafețe reci sub forma unor picături sau a unei fine pelicule metalizate. Urmele de metalizare se pot regăși chiar și pe corpul uman, care țin în mâna obiecte metalice Poate lasa urme de arsuri, distrugeri de țesături, orificii cu borduri carbonizate sau excoriații( ulceratie ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor) .

b. Razele solare

Pot provoca incendii în anumite împrejurări, datorită concentrării acestora, prin intermediul unor obiecte transparente (vase, lentile ochelari, cioburi) sau când sunt concentrate prin intermediul unor obiecte într-un singur focar fixat pe substanțe sau obiecte inflamabile.

La locul incendiilor astfel cauzate pot fi descoperite urme sub formă de funingine, sedimente pe obiectele din apropriere, cenușă rezultată din ardere sub formă de pulbere ori pastă datorată amestecului de substanțe lichide localizată pe sol. Se mai pot prezența sub formă de obiecte parțial arse, resturi de obiecte etc.

Prin intermediul acestor urme se pot stabili cauzele declanșării incendiului, natura substanțelor și a obiectelor distruse în procesul arderii, iar uneori și focarul incendiului.

c.Autoaprinderea fenomen de natură fizico-chimică. Se pot autoaprinde , prin oxidare, uleiurile, mai ales cele sicative, grăsimile animale sau vegetale depozitate în condiții proaste de ventilație.

Există substanțe sau materiale ce se autoaprind în contact cu aerul: fosforul alb, praful de aluminiu, zinc și magneziu . Pot fi întâlnite incendii din cauza descompunerilor spontane specifice îngrășămintelor mixte sau dacă sunt depozitate în cantitate foarte mare, ex. superfosfatii se autoaprind la o temperatura de 2500C.

d. Electricitatea statică poate genera în mod întâmplător scântei care atunci când se produc într-un mediu carburant (un spațiu închis în care s-a acumulat o mare cantitate de gaze ușor inflamabile) au capacitatea de a declanșa aprinderea. Electricitatea statică se acumulează în principal prin frecarea a două corpuri izolate electric, sau prin scurgerea unor lichide slab conducătoare de electricitate pe conducte.