Sancțiunile în dreptul penal

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește sancțiunea ca fiind o „măsură de constrângere cu rol educativ, aplicată ca o consecință a neexecutării unei obligații”.

În sens penal, sancțiunile penale sunt acele măsuri de constrângere și de reeducare prevăzute în legea penală, aplicate persoanelor care au săvârșit fapte incriminate de această lege.

Sunt sancțiuni, potrivit Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal:

- pedepsele (art. 53-106);

- măsurile de siguranță (art. 107-112);

- sancțiunile aplicabile minorilor (art. 113 - 134 );

- sancțiunile aplicabile persoanei juridice (art. 135 - 151).

I. Categoriile de pedepse

Codul penal, denumit în continuare și Cod, împarte pedepsele penale în trei categorii:

i) pedepse principale;

ii) pedeapsa accesorie;

iii) pedepse complementare.

Potrivit art. 53 din Cod sunt pedepse principale:

a) detentiunea pe viata;

b) inchisoarea;

c) amenda.

Art. 54 prevede pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea pedepsei privative de libertate sau, după caz, până în momentul în care aceasta se consideră executată .

Iar art. 55 din același Cod dispune că sunt pedepse complementare:

a) interzicerea exercitarii unor drepturi;

b) degradarea militara;

c) publicarea hotararii de condamnare.

II. Pedepsele principale

1. Regimul detentiunii pe viata este reglementat de art. 56 - 59 din Cod.

Detentiunea pe viata este definită de art. 56 ca fiind „privarea de libertate pe durata nedeterminata” (de fapt pe durata vieții persoanei condamnate) care „se executa potrivit legii privind executarea pedepselor” .

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplică dacă inculpatul a implinit varsta de 65 de ani. Într-o asemenea ipoteză, în locul acesteia se aplică pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, ca pedeapsă complementară, pe durata ei maximă.

În cazul în care persoana condamnată implinește varsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei detentiunii pe viata, aceasta poate fi înlocuită cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

- a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;

- a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca, si

- a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii sociale.

In situația comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii. Cu alte cuvinte, dacă persoana în cauză a executat, de exemplu 20 de ani, urmeză să mai execute 10 ani de închisoare.

2. Regimul inchisorii

Inchisoarea este definită de art. 60 din Codul penal, ca fiind „privarea de libertate pe durata determinata, cuprinsa intre 15 zile si 30 de ani”, care „se executa potrivit legii privind executarea pedepselor”. Este de observat că textul stabilește și limitele generale ale pedepselor penale, la o minimă de 15 zile si o maximă de 30 de ani, obligatorii pentru orice normă penală.

3. Regimul amenzilor penale este reglementat de art. 61 - 64 din Cod.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Cod, amenda reprezintă o suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.

Pentru aplicarea și executarea pedepsei penale a amenzii, Codul penal a introdus „sistemul zilelor-amenda”, potrivit căruia suma corespunzatoare unei zile-amenda este cuprinsa intre 10 lei si 500 lei. Acdasta se inmulteste cu numarul zilelor-amenda stabilite de instanță, care poate fi cuprins intre 30 de zile si 400 de zile potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei.

Potrivit alin. (4) al art. 61 din Cod, limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:

a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;

b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani;

c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani.

Instanța poate pronunța o pedeapsă cu amendă majorată cu până la o treime din maximul special prevăzut pentru infracțiunea respectivă, daca prin fapta savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse.

În cazul în care, prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii, cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina in raport de durata pedepsei inchisorii stabilite de instanta, fără ca aceasta să poată fi redusă sau majorată urmare a unor cauze de atenuare ori agravare a pedepsei.

Atunci când, cu rea-credinta, pedeapsa amenzii nu este executată, in tot sau in parte, numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu zile cu inchisoare , o zi - amendă neexecutată urmând a fi înlocuită cu o zi de închisoare care trebuie executată.

Dacă pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamantul acesteia, instanta o poate înlocui cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, în care caz unei zile-amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii. Executarea obligatiei de munca in folosul comunitatii se face sub controlul serviciului de probatiune .