Interdicții legale privind dobândirea calității de salariat

Dezvoltarea social-economică și politică dinamică, activitatea socială în cadrul economiei de piață, în condiții radical noi față de cele existente anterior, și-au pus amprenta asupra tutturor relațiilor sociale și, în primul rând, asupra relațiilor sociale de muncă, care, evidet, constituie forța motrice a progresului societății umane. Acest fenomen a determinat sporirea semnificativă a legislației în țările postsocialiste, inclusiv în Republica Moldova, care și-a proclamat suveranitatea și independența.

O importanță juridică deosebită a avut adoptarea Legii Supreme a Statului - Constituției Republicii Moldova - ce constituie fundamentul formării propriului sistem legislativ. Odată cu adoptarea acesteia a apărut necesitatea reglementării diverselor relații sociale. Astfel, în anii ce au urmat, au fost adoptate Codul Civil și Codul de Procedură Civilă, Codul Penal și Codul de Procedură Penală, precum și Codul Muncii, adoptat la 28 martie 2003 și pus în aplicare la 1 octombrie 2003. Anume aceste acte legislative în ansamblu formează, actualmente, cadrul juridic necesar pentru o activitate social-economică adecvată condițiilor economiei de piață.

De menționat că economia de piață cu dreptul de proprietate nu doar public, cu un singur angajator, ci și privat, cu o multitudine de angajatori persoane juridice și un număr nelimitat de angajatori persoane fizice, cu foarte diverse condiții de muncă și cu un număr de salariați extrem de variat, impune reglementări corespunzătoare în sfera relațiilor sociale de muncă. Astfel, sunt stringent necesare: perfecționarea metodelor de reglementare a relațiilor sociale de muncă, favorizarea activității pieții muncii atât interne cât și externe, diversificarea formelor de utilizare a forței de muncă, ș.a.

Este evident că situația social-economică și juridică a subiectelor raporturilor juridice de muncă s-a schimbat radical, având și un alt conținut social. Prin reglementarea dreptului muncii, pot fi create condiții juridice de asigurare a respectării drepturilor și intereselor partenerilor sociali și, în primul rând, ale oamenilor – purtători ai forței de muncă, ale lucratorilor pentru care câștigul salarial este principala sau, de regulă, unica sursă de existență, adică a persoanelor care au nevoie de apărare atât în activitate, în muncă, cât și în inactivitate forțată, în afara muncii, în caz de șomaj.

Lucrarea are drept scop definirea noțiunii de salariat în calitate de subiect al dreptului muncii, elucidarea elemntelor necesare pentru dobândirea calității de salariat, precum și specificarea bazei legislative ce vizează această temă.

[7, pag. 7] Dreptul muncii este o ramură a sistemului de drept din Republica Moldova cuprinzând normele juridice ce reglementează: relațiile sociale de muncă salariată, adică activitatea de muncă dependentă a persoanelor care nu au în proprietate mijloace de producție, spre deosebire de relațiile de muncă pentru sine și muncă independentă a persoanelor care au în posesiune o asemenea proprietate; relațiile sociale care i-au naștere în legătură cu realizarea de către oameni a dreptului la muncă; relațiile sociale individuale de muncă (dintre angajator și salariat) și colective de muncă (dintre angajator și salariați ori dintre reprezentanții angajatorilor și reprezentanții salariaților); controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, juridicția muncii, precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.

[9, pag. 661]Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, prin muncă înțelegem:

1. O activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale;

2. Un efort de a realiza ceva; ocupație, strădanie, îndeletnicire;

3. Un folos material, bun agonisit prin lucru, câștig, profit.