Izvoarele Dreptului Administrativ

Dreptul administrativ face parte din ramura dreptului public si a aparut inaintea altor ramuri ale acestuia. Un autor francez exprima ideea ca ,,administratia si dreptul administrativ nu pot, nici din punct de vedere pedagogic ,nici din punct de vedere teoretic ,sa fie definite de o maniera autonoma”.

In literatura de specialitate nu regasim o opinie unanima privind sfera izvoarelor de drept mai ales semnificatia unora dintre ele de a constitui veritabile izvoare ale dreptului. In cele mai multe cazuri regasim diferente de la un stat la altul privind izvoarele de drept.

Esenta si continutul dreptului administrativ trebuie sa isi gaseasca modalitatile potrivite de exprimare,forme adecvate de prezentare a normelor juridice de drept administrativ .

Teoria generala a dreptului imparte izvoarele de drept in doua mari categorii: izvoare materiale care releva conditiile materiale,concrete de existenta care genereaza norma juridica si izvoare formale prin care se evoca formele de concretizare a normei juridice de exprimare propriu-zisa a dreptului.

Cat priveste izvoarele de drept administrativ ,ale dreptului public in general se retine ca acestea in principiu sunt aceleasi cu cele ale dreptului privat,desi rolul si autorii sunt diferiti. Pe de alta parte specialistii recunosc ca in diversele sisteme juridice nationale se acorda importanta diferita unui izvor sau altul si chiar in aceeasi tara intr-o perioada fata de alta anterioara ,uneori preponderente au fost normele scrise ,alteori cele judiciare. Comparativ cu alte ramuri de drept public dreptul administrativ este mult mai larg deoarece cuprinde practic toata domeniile vietii economice,sociale,culturale,etc.

Izvoarele formale la randul lor sunt de doua categorii :scrise si nescrise.

1.Izvoarele formale nescrise ale dreptului administrativ

Izvoarelor le este caracteristica o anumita forma exterioara .Aceasta forma exterioara poarta si denumirea de izvoare formale sau forme de exprimare a normei de drept administrativ .Varietatea de forme prin care normele juridice de drept administrativ se exprima a determinat in baza ideologiilor dogmatice ale doctrinarilor clasificarea izvoarelor formale in izvoare scrise si nescrise .

CUTUMA SAU OBICEIUL

Reprezinta uzajul care a fost implantat intr-o anumita activitate si pe care aceasta colectivitate il considera obligatoriu din punct de vedere juridic .Intr-o formula sintetica cutuma este dreptul creat de obiceiuri ,,jus moribus constitutum”. Obiceiul este ceea ce s- a hotarat printr-un tacit consimtamant sa fie obligatoriu in sensul legii si a fost socotit lunga vreme ca obligatoriu ,aceasta este norma consuetudinara sau norma izvorata din obicei.

Tara in care obiceiul ocupa un loc important in planul dreptului este Elvetia .Se impun doua conditii cumulative pentru ca sa fie considerata o norma juridica : sa fie o practica indelungata si sentimentul unanim al caracterului obligatoriu.

Acestor doua trasaturi le-a fost adaugata si conditia ca obiceiul sa fie recunoscut de autoritatea normative adica sa se bucure de garantarea indeplinirii lui prin recurgerea in caz de neconformare la forta de constrangere a statului.

In Belgia este recunoscut principiul conform caruia ,, obiceiul nu poate prevala asupra unui text formal”. El poate acoperi doar lacunele legii pozitive. O superba pedoarie pentru calificarea obiceiului ca izvor de drept regasim la Nicolae Titulescu ,,Dreptul care rezulta din obicei are un imens avantagiu :este in permanenta calat pe trebuintele momentului. S-a schimbat trebuinta ,se schimba si obiceiul. Este drept suplu ,maleabil prin excelenta si veti vedea ca aceasta necesitate a dreptului de a fi suplu este socotita atat de imperioasa ,incat au fost unii autori care au judecat orice transormare a dreptului ca un regres. Din cate se cunoaste cutuma nu reprezinta un rol important in dreptul nostru administrativ romanesc.

In absenta unei constitutii scrise in Anglia vorbim de o Constitutie flexibila . Nu exista nici o inregistrare scrisa a principiilor constitutionale ale dreptului administrativ si dupa cum vom vedea in sursele generale de drept in consecinta si in ale dreptului administrativ din moment ce acesta a fost diminuat .

JURISPRUDENTA

Jurisprudenta insa are o importanta deosebita fiind felul in care tribunalele interpreteaza legea . Exista state unde modul de interpretare judecatoreasca a legii constituie un izvor de drept. Astfel doctrina franceza admite ca dintre toate cele trei izvoare nescrise ale dreptului jurisprudenta ,ramane singura direct creatoare.

In Germania instantele judecatoresti au avut contributii importante in ceea e priveste dezvoltarea dreptului administrativ . Curtea Constitutionala Federala s-a exprimat chiar in sensul in care formarea principiilor generale legale este o sarcina ce apartine in mod natural ,Inaltelor Curti.

In Europa exista state unde se recunoaste jurisprudentei caracterul de izvor de drept si ca nimic nu ne impiedica sa facem si noi acest lucru. In prezent in Romania asistam la o contributie deosebita a instantelor judecatoresti de contencios administrativ in consolidarea statului de drept.

DOCTRINA

,, Ceea ce este opiniunea publica in politica este doctrina in materie de drept “,spunea Nicolae Titulescu. Scoala Franceza exprima teza ca opinia unui jurist nu are prin ea insasi forta juridica obligatorie. Astfel in Germania partea generala a dreptului administrativ german este caracterizata de o abordare foarte sistematica la care studiile academice de drept administrativ au avut o cntributie considerabila. Dupa cum se exprima reputati autori francezi ,sarcina doctrinei ,cu precadere in dreptul administrativ francez care nu este codificat si este in mare masura jurisprudential consista pe de o parte in a organiza acest drept de o maniera sistematica degajand principiile care inspira solutiile legislative iar pe de alta parte in a divulga ,a face cunoscut dreptul astfel organizat prin articole,lucrari,etc.

De asemenea misiunea doctrinei consta si in a judeca ,a evalua acest drept din punct de vedere al adecvarii sale la scopul social pe care urmareste sa-l realizeze ,al conformitatii sale cu justitia pregatind calea reformelor care urmeaza sa fie infaptuite .