Patronatele

Termenul de patron este un derivat al cuvântului patronus ce semnifică stăpân de sclavi dar si ocrotitor sau protector .

Patronul este proprietarul unei intreprinderi in care se exploatează munca salariată a unora , el stapaneşte un patrimoniu.

Patronul este persoana juridică inmatriculată sau persoana fizică autorizată potivit legi, care administrează si utilizează capital, indiferent de natura acestuia, in scopul opținerii de profit in condiții de concurentă, şi care angajează muncă salariată .

În evoluția timpului și din perspectiva dreptului muncii patronul a devenit propietarul unei întreprinderi,mai exact propietarul unor mijloace de producție și deținătorul unor resurse financiare,care utilizează munca salariala pentru desfășurarea unei activități aducătoare de profit.

Dreptul muncii este preocupat de patronat cel puțin în trei categorii de ipostaze:

- În calitatea de angajator, respectiv ca parte, în contractul individual de muncă

- în calitate de negociator şi parte în contractele colective de muncă

- în calitate de partener la dialogul social şi participant în mecanismele bi şi tripartite constituite pentru armonizarea poziţiilor patronatului şi sindicatului cu cele ale statului în vederea realizării echilibrului social şi a păcii sociale

În ceea ce priveşte raporturile de muncă născute între patron şi cei pe care îi angajează pentru realizarea obiectului activităţii sale, acestea deşi se bazează pe un contract individual de muncă încheiat după normele dreptului privat încheiat de pe poziţii de egalitate cu salariatul, ulterior pe parcursul executării sale, patronul îşi păstrează o poziţie dominantă, el având trei pârghii principale pentru a-l subordona pe salariat :

- puterea organizatorică - el îşi organizează structura unitaţii; el stabileşte modul de funcţionare şi tot el organizează munca

- puterea normativă - el poate elabora norme obligatorii pentru organizarea unitaţii,norme de disciplină, norme şi normative de protecţie a muncii

- putere disciplinară - putând aplica sancţiuni pentru încălcarea propriilor norme de disciplină

Prima definiţie explicită şi expresă a noţiunii de patron, în ţara noastră potrivit căruia acest termen semnifică persoana fizica şi persoana juridică ce angajează salariaţi prin încheierea contractelor individuale de muncă”. În sensul acestei legi cei care angajează mai sunt denumiţi şi unităţi.

Problema se complică însa dacă avem în vedere prevederile Legea privind patronatele potrivit cărora ,,patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizica autorizată potrivit legii,care administrează şi utilizează capital,indiferent de natura acestuia,în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează munca salariată” .

Iniţial, calitatea de patron putea fi dobandită atât de o persoană juridică cât şi de una fizică, dacă aceasta angajează forţa de muncă pe baza unor contracte individuale,fie pentru realizarea unei activitaţi organizate pe libera iniţiativa fie pentru activităţi casnice.

Pentru ca persoana fizica care desfăşoară, prin forţe proprii, activităţi economice în mod independent, precum şi persoanele fizice care sunt membri ai asociaţiilor familiare, fără a implica raporturi de muncă faţa de un angajator, au calitatea de angajator propriu, ideea de persoana fizică-patron a dispărut.

Ca urmare, o definiţie corectă,conform legislaţiei existente ar fi:,,Patronul este persoana juridică inmatriculată care administrează şi utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează munca salariată”.

Au existat preocupări pentru elaborarea şi adoptarea unei noi legi a patronatelor, care să schimbe noţiunea de patron enunţată în Legea nr 356/2001, în sensul revenirii la definiţia din Legea nr 130/1996, adică eliminarea condiţiei că patronul să acţioneze în scopul obţinerii de profit. Definiţia propusă este: ,,patronul este persoana juridică inmatriculată,care administrează si utilizează capital, indiferent de natura acestuia şi care angajează munca salariată”. Aceasta definiţie poate cuprinde şi calitatea de patron al Statului în regiile autonome, companiile naţionale sau în societăţile comerciale unde aceasta posedă acţiuni. Aşadar, persoana juridică-patron poate fi: regie autonomă, societate naţională ori societatea comercială cu capital de stat, societatea comercială cu capital privat sau mixt,asociaţie şi fundaţie nonprofit,asociaţie familială,instituţie bugetară etc. În ceea ce ne priveşte, suntem tentaţi să apreciem că ultima noţiune este mai adecvată în cazul relaţiilor individuale de muncă, dar în cazul dreptului colectiv al muncii, ce cuprinde mai ales în sfera negocierilor colective şi a dialogului social, termenul de patron este mai potrivit pentru a marca partenerul ce trebuie să reprezinte interesele patronale pentru că nu toţi angajatorii, de exemplu, încheie contracte colective de muncă.

Conform Codului muncii art 230, patronul, denumit angajator, este persoana juridică inmatriculată sau persoana fizică autorizată potivit legi, care administrează si utilizează capital, indifferent de natura acestuia, in scopul optinerii de profit in conditii de concurentă, si care angajează munca salariata.

Termenul de angajator desemnează pe cel care angajează, persoana fizică sau juridică, autorizată potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indifferent de natura lui, ce foloseste forta de muncă salariată, si cel de unitate desemneaza regiile autonome, societatiile comerciale, institutii publice, asociatiile de orice fel si organele de stat.

Angajatorul, patronul, este persoana care administrează si utilizează capital, in scopul optinerii de profit, in conditii de concuretă perfectă, care angajează munca salariata, el poate fi o persoană fizică sau juridică, regii autonome, societatii comerciale si compani nationale, cat si organizatii non-profit care angajează personal salariat.