Bazele asigurării

Aparitia asigurarilor este legata de existenta unor evenimente posibile ,dar incerte , care , ameninta bunurile materiale ,precum si intergitatea corporala si chiar viata oamenilor ,asa cum sunt calamitatile ,incendiile,bolile, accidentele.

Ca urmare,oamenii s- au solidarizat pentru a gasi in comun mijloace de prevenire ,dar si de eliminare sau atenuare a consecintelor unor aseamenea evenimente (riscuri).Desi pe parcursul evolutiei societatii, a stiintei si tehnicii, au aparut mijloace eficiente de prevenire si limitare a consecintelor evenimentelor ce ameninta bunurile si persoanele exista inca elemente ce un pot fi prevazute ,prevenite sau oprire in desfasurarea lor.Mai mult ,insasi evolutia societatii a produs noi evenimente generatoare de pagube semnificative ca marime datorate, de ex. ,aparitiei marilor aglomerari urbane,intensificarii transporturilor rutiere si aeriene ,concentrarii pe spatii restrânse a unor instalatii si utilaje de mare valoare,etc. .

În adoptarea unor masuri de protectie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor conditii de viata decente persoanelor care si- au pierdut capacitatea de munca , s-au conturat doua cai, carea au aparut înca din antichitate si coexista si in prezent.:solidaritatea si asigurarea.

În conditiile în care diferitele evenimente ameninta întreaga colectivitate,dar nu se produc efectiv decît asupra unor bunuri sau a unor membrii ai colectivitatii ,solidaritatea are în vedere acoperirea de catre colectivitate a pagubelor suferite de catre unii membri ,dupa producerea lor.În acest caz functioneaza principiul reciprocitatii, în sensul ca o persoana ,ajut­nd sinistratii,poate spera la o contributie asemanatoare din partea celorlalti membrii ai societatii.

Spre deosebire de aceasta ,asigurarea are în vedere constituirea prealabila ,prin contributia membrilor colectivitatii ,a unui fond destinat sa acopere pagubele viitoare ale persoanelor afectate de producerea risurilor.

Înca din antichitate , oamenii s-au reunit pentru a face fata consecintelor calamitatilor naturale sau accidentelor.

Bodul lui Hammurabi (aprox. 2000 î.Hr.) continea asemenea prevederi .De asemena ,acum cca. 3400 de ani ,in Egiptul antic, functiona un fond de solidaritate al taietorilor de piatra ,constituit din contributia tuturor, pentru acoperirea unor pagube.

Comerciantii practicau unele forme de protectie ,pentru acoperirea pierderilor de produce prin aruncarea peste bord a unei parti din încarcatura,pentru a salva restul marfii,nava si echipajul,sunt suportate în comun de toti proprietarii ,prevedere care se tine si astazi,sub denumirea de avarie comuna.

Si in Roma antica existau asociatii bazate tot pe principiul solidaritatii ,care interveneau dupa producerea pagubelor datorate anumitor evenimente.Tot aici apar si elementele unui contract incipient de asigurare , un gen de contract de împrumut, împrumutul respectiv garant­nd sau acoperind un transport d de marfa la mare distanta. Daca marfurile nu ajungeau la destinatie ,creditorul pierdea suma imprumutata. Aceasta practica se extinde si in Evul Mediu timpuriu sub forma „împrumutului pentru marea aventura”.

Cel mai vechi contract de asigurare pastrat a fost întocmit în 1347 in Italia ,la Genova. În Franta se pastreaza o polita emisa la Marsilia în 1437,de catre asigurarile genovezi.

Au aparut apoi primele forme de asigurari de viata (sec. 15 si 16) si cele de incendiu ,un secol mai t­rziu .

Asigurarile moderne s-au nascut odata cu aparitia calculelor actuariale. Astfel se descopera legea numerelor mari (1654 Blaise Pascal),se elaboreaza primul tabel de moraltitate (1657, Cristian Huygens), primul calcul de rente viagere )1660 ,Jean de Will= si primul tratat de actuariat (1750,Richard Prince).