Modalități de formare a capitalului întreprinderii

I. Notinui generale privind intreprinderea si capitalul

In economia de piata intreprinderile joaca un rol central, in cadrul lor asigurandu-se combinarea muncii si capitalului in vederea obtinerii de bunuri si servicii pentru a fi vandute pe piata. Definitiile date intreprinderii sunt numeroase si pot da nastere, la o analiza mai atenta, la mai multe discutii. Fara a pastra neaparat o cronologie exacta, vom mentiona cateva definitii:

- J.P. Larriaux considera intreprinderea “o celula economica si sociala specializata in producerea de bunuri servicii oferite pietei, in vederea satisfacerii cerintelor clientilor sai si obtinerii unui profit”.

- Fr. Perroux spune ca “intreprinderea sau firma este o organizatie de productie in care se confirma valorile diversilor factori de productie, pusi la dispozitie de agenti distincti de proprietarul intreprinderii, cu scopul de a vinde un bun sau un serviciu pe piata si de a obtine, prin diferenta dintre pret si cost, cel mai mare castig monetar”.

- Colectivul catedrei de management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti defineste intreprinderea: “drept o organizatie autonoma, care isi asigura existenta si dezvoltarea prin fabricarea si comercializarea unor produse obtinerii unui produs”.

Prin rolul sau deosebit de important in ansamblul de productie, capitalul detine o pozitie privilegiata in toate abordarile teoretice care vizeaza modul de desfasurare a activitatii intreprinderilor.

Constituirea capitalului unei intreprinderi este conditionata de existenta capitalului, prin intermediul caruia aceasta isi incepe activitatea pentru care este autorizata, indiferent de specificul acesteia.

Capitalurile reprezinta sursele de finantare, cu caracter stabil, ale bunurilor si valorilor economice, constituite ca active patrimoniale ale intreprinderii, adica cele investite de proprietari. Economia de piata prezinta o serie de trasaturi definitorii, dar pentru gestionarea intreprinderii un rol aparte revine modalitatilor de formare si modificarea capitalurilor.

Asadar, pentru aprecierea capitalurilor ca fiind totalitatea surselor de finantare de care dispune firma si pe care le poate utiliza pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ. Ele se formeaza la infintarea firmei, se modifica prin cresterea sau diminuarea pe parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza la incetarea existentei firmei.

In raport de modul de constituire financiara, capitalurile sunt:

- Capitaluri proprii

- Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

- Datorii pe termen lung

Toate acestea mai poarta denumirea de capitaluri permanente.

Decizia de finantare, care sta la baza formarii capitalului firmei este, in cea mai mare parte, asumata de conducerea firmei si mai putin de catre “furnizorii” de capitaluri (actionarii sau creditorii firmei). Aceasta poate fi realizata prin doua modalitati:

- Finantarea interna

- Finantarea externa.

Operatiile de finantare vizeaza constituirea resurselor stabile de finantare a activelor, cu precadere a imobilizarilor, ele pot proveni din:

- aportul de capital propriu realizat de proprietar;

- fondurile furnizate pe termen lung de terte persoane in raport cu patrimoniul unitatii patrimoniale.