Politică de curs de schimb în România în contextul liberalizării contului de capital

Introducere

Relaţiile dintre moneda unei ţări şi valutele străine, felul cum acestea sunt reglementate la nivelul unui stat denotă în foarte mare măsură situaţia economică a acestuia, poziţia economiei naţionale în contextul economic internaţional, felul cum statul respectiv se raportează la ceilalţi parteneri politici de pe mapamond.

Liberalizarea contului de capital reprezintă una dintre deciziile de politică macroeconomică cel mai intens dezbătute, datorită faptului că diversele abordări teoretice au interpretări diferite asupra oportunităţii luării unei astfel de măsuri.

Politica de curs de schimb in Romania, in contextul liberalizarii contului de capital

Un fenomen ce pare a se fi remarcat în ultima perioadă este limitare intervenţiilor BNR pe piaţa valutară permiţând astfel o anumită flexibilitate în determinarea cursului de schimb (situaţie similară cu cea din Polonia în 2001). Această tendinţă ar trebui să continue iar cursul de schimb ar trebui să fie lăsat din ce în ce mai flexibil. Mai precis, BNR trebuie să-şi limiteze intervenţiile directe pe piaţa valutară. Acestea ar trebui făcute numai în situaţii extreme cum ar fi preîntâmpinarea unor atacuri speculative sau rezolvarea unor conjuncturi în care moneda natională se află pe o traiectorie de nesusţinut.

Aceasta nu înseamnă însă adoptarea unei atitudini de neinterferenţă completă în ceea ce priveşte valoarea internaţională a leului, ci un control al cursului de schimb ce reflectă realitatea economică consistent cu obiectivul stabilităţii preţurilor prin intervenţiile (directe sau indirecte) asupra ratei dobânzii. Flexibilitatea cursului de schimb va întări capacitatea BNR de a asigura stabilitatea preţurilor interne prin creşterea eficacităţii polticii monetare.

În România, liberalizarea contului de capital a fost realizat cu o relativă întârziere faţă de alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Amânarea liberalizării contului de capital a fost justificată de mai multe motive. În primul rând, abordarea graduală în ceea ce priveşte reformele structurale şi programele de macrostabilizare din anii ’90 s-a reflectat în creşterea inflaţiei şi a ratelor dobânzilor în comparaţie cu alte ţări din zonă şi cu statele membre UE.

În al doilea rând, s-a impusamânarea liberalizării contului de capital până în momentul în care, în urma restructurării sistemului bancar, sectorul financiar devenea suficient de solid pentru a face faţă fluxurilor de capital cu potenţial sporit de reversibilitate.

În al treilea rând, era necesar ca banca centrală să atingă un nivel satisfăcător de acoperire a importurilor cu rezervele internaţionale, acest obiectiv fiind îndeplinit în prima jumătate a deceniului actual.

Evolutia cursului de schimb din prima parte a anului 2008 a fost stabila (randamentul mediu lunar pe primele 9 luni a fost de 0,3 la suta, iar volatilitatea medie a fost de sub 6 la suta).

Figura nr. 1 – Volatilitatea conditionata a principalelor monede CEE raportate la euro (procente, medie mobila pe 20 de zile)

În perioada octombrie 2008 – aprilie 2009, leul s-a depreciat cu 12 la suta fata de euro (si cu 21 la suta fata de dolar), în timp ce volatilitatea a depasit 30 la suta.

Aceste contraste puternice între cele doua perioade ale anului 2008 nu au putut fi anticipate, afectând considerabil capacitatea de reactie a mediului economic si planurile de afaceri.

Factorii care au stat la baza acestei întreruperi de dinamica în evolutia cursului de schimb au fost:

(a) globali – incertitudinea mare legata de situatia sistemului financiar mondial si de posibilele repercusiuni asupra tarilor emergente ;

(b) regionali ;

(c) specifici – înrautatirea calificativului de credit al României (la sub-investment) de c_tre dou_ agen_ii de rating importante.

Interventiile bancii centrale în aceasta perioada au vizat reducerea variatiilor excesive. Volatilitatea monedei nationale, desi în crestere semnificativa, a ramas sub a altor monede din regiune, iar în prezent înregistreaza niveluri dintre cele mai joase.

Lichiditatea pietei valutare s-a diminuat semnificativ dupa octombrie 2008, datorita retragerilor nerezidentilor.

În noiembrie, volumul tranzactiilor valutare s-a redus cu circa 60 la suta (fata de luna octombrie 2008), moment ce a marcat debutul unei perioade cu activitate în scadere a pietei valutare (cel putin pâna în martie 2009).

În România, liberalizarea contului de capital a fost realizat cu o relativă întârziere faţă de alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Liberalizarea contului de capital a fost realizată în conformitate cu următoarele principii:

– intrările înaintea ieşirilor;

– fluxurile pe termen mediu şi lung înaintea fluxurilor pe termen scurt;

– investiţiile directe înaintea investiţiilor de portofoliu;

– respectarea succesiunii bănci-firme-gospodării.

Respectând principiile menţionate anterior, liberalizarea deplină a contului de capital a fost finalizată în anul 2006, înainte de aderarea României la UE, şi s-a suprapus peste adoptarea strategiei de ţintire a inflaţiei. Această strategie a fost implementată în anul 2005, după ce a fost luată în considerare pentru prima dată în anul 2001, atunci când aceasta a fost menţionată în Programul Economic de Preaderare ca opţiune majoră a băncii centrale.

Principalele motive care au stat la baza acestei opţiuni au fost următoarele:

(a)necesitatea realizării unei dezinflaţii sustenabile, inclusiv din perspectiva convergenţei cu UE;

(b) relaţia instabilă dintre agregatele monetare şi inflaţie;

(c) faptul că un regim de curs de schimb ancorat la o altă valută este extrem de riscant în condiţiile unui trend de apreciere determinat de procesul de convergenţă şi ale unei deschideri progresive a contului de capital.