Salariul

si administratii.Salariul nu este o remuneratie oarecare a muncii,ci un mod special de recompensare,si anume pretul unei munci inchiriate si intrebuintate de un intreprinzator,respectiv de un agent economic (de o unitate economica) utilizator pe baza de contract.Acesta din urma (contractul) poate fi explicit sau poate rezulta dintr-o relatie de dependenta economica.In functie de calitatea beneficiarului de venit,salariul a fost si este susceptibil si de diferite alte denumiri:leafa-fuctionari civili;solda-militari;retributie-cadre superioare;simbrie-personal casnic.Salariul apare in societate numai o data cu formarea unei categorii de oameni lipsiti de posibilitatea de a-si organiza o afacere pe cont propriu,care poseda o anumita forta muncii lor ca izvor de existenta.In sistemul economic capitalist,majoritatea populatiei active este formata din salariati.Salariul este forma de venit cea mai des intalnita intrucat ii revine,de departe,cea mai mare pondere in totalul veniturilor primare si constituie venitul exclusiv sau cea mai mare parte a veniturilor pentru mai mult de 80%din populatia activa a tarilor dezvoltate;ponderea populatiei salariate este ridicata si in celelalte tari.De aceea,marimea,dinamica si schimbarile care ar putea interveni cu privire la salariu genereaza probleme sociale de amploare si dobandesc foarte repede sau chiar de la inceput semnificatii politice majore.

*SALARIUL NATURAL –SALARIUL MODERN

In limbajul curent,salariul constituie remunerarea muncii.In timp,natura sa a fost insa prezentata in diferite feluri.Astfel,clasicii economiei politice,in secolul XIX-lea,au elaborat doua teorii asupra salariului:

- Teoria salariului natural releva ca ceea ce se plateste,reprezinta minimul necesar pentru existenta salariatului si a familiei sale,care nu poate fi depasit in jos intrucat existenta salariatului devine imposibila si nici in sus,pentru ca antreneaza cresterea natalitatii,ceea ce ar conduce la cresterea ofertei de munca si ca urmare la o scadere a salariului la nivelul sau natural.Aceasta idee,foarte clara la D.Ricardo,a fost preluata de K.Marx,dar el considera ca salariul reprezinta necesarul pentru o existenta normala si nu poate creste pentru ca i se opune somajul,dupa aceeasi logica pe care o indica Ricardo.

- Teoria fondului de salarii,existenta initial la A.Smith a fost pusa la punct de J.Stuart Mill,care considera ca salariul este rezultatul unui raport intre fondul de salarii,adica un volum,o suma de capital predominant destinat platii salariilor,si numarul celor in situatia de a se angaja.Marimea salariului nici in aceasta optica nu se poate modifica deoarece progresul tehnic atrage cresterea capitalului fix si diminuarea fondului de salarii ceea ce face sa creasca oferta de munca si salariul sa se mentina.In plus,o interventie externa pietei pentru cresterea salariului ar avea ca efect cresterea natalitatii si formarea somajului care determina,la randul sau,scaderea salariului.

- La inceputul secolului XX-lea s-a impus teoria productivitatii marginale,care este si astazi cea mai larg folosita si acceptata in explicarea salariului.Aceasta apartine neoclasicilor si deplaseaza explicatia salariului de la costul muncii spre utilitatea sa.Salariatul abordeaza aceasta insa prin conceptul de desutilitate,ca expresie a raportului dintre efortul depus de el si castigul obtinut,fapt care face ca oferta de munca sa fie o functie crescatoare de salariul real.Capitalistul vede utilitatea muncii prin productivitatea sa marginala care,pe termen scurt,in virtutea legii randamentelor descrescatoare,este si ea in scadere,iar datorita acestui fapt,cererea de munca devine o functie descrescatoare de salariul real.In acest context,salariul se rupe de costul muncii si reprezinta o suma ce corespunde unui anumit raport dintre utilitatea pe care o are munca pentru salariat si pentru capitalist,cand desutilitatea muncii si productivitatea sa marginala sunt egale.

- Teoria raportului de forte dintre salariati si cei ce folosesc forta de munca sau dintre sindicate si patronat confera salariului substanta sociala.Aceasta conceptie,mult mai empirica,interpreteaza salariul ca expresie a raportului dintre fortele momentului:sindicate,puterea politica,presiunea somajului etc.Se regasesc aici tezele reformiste din Anglia si cele marxiste.

Pe un plan evident teoretic,noua scoala de la Cambridge(I.Robinson,P.Sraffa,L.Pasinetti) a reluat studiul explicatiilor cu privire la salariu,ajungand la concluzia ca nu exista reguli prestabilite de determinare a repartitiei veniturilor intre salarii si profituri si nici in functie de rata exploatarii (plusvalorii),cum spunea K.Marx,sau de productivitatea marginala a muncii,precum sustin neoclasicii,ci este vorba de o impartire negociata intre parteneri sociali,iar salariul este evident rezultatul acesteia.

In contextul realitatilor moderne ,salariul a devenit o notiune complexa si,uneori,ambigua.Aceasta este in buna masura confirmata de analiza salariului din diferite puncte de vedere.