Constituția libertății

1. Increderea implicita in caracterul benefic al progresului a ajuns sa fie considerata drept semn al unei minti superficiale, drept pentru care pana si scriitorii cei mai rafinati de-abia indraznesc sa pomeneasca de progres fara a pune cuvantul intre ghilimele.

Ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a folosi cuvantul progres doarece niciodata nu a existat o justificare convingatoare in ceea ce priveste evolutia civilizatiei in trecut, prezent si viitor.

In ceea ce priveste istoria civilizatiei, aceasta poate fi considerata o istorie a unui progres care, in mai putin de opt mii de ani, a creat tot ceea ce privim drept caracteristic vietii omenesti. Adaptarea partii non-rationale a omului a ramas cumva in urma deaoarece, timp de cinci sute de mii de ani el a existat ca si vinator nomad, iar la inceputul erei neolitice, multi dintre inaintasii nostri au abandonat aceasta viata si au trecut la agricultura, apoi la viata urbana, acest lucru intamplandu-se cu mai putin de trei mii de ani in urma.

2. Atunci cand vorbim de progres, noi de fapt vorbim de inaintarea catre un obiectiv cunoscut, dar nu acesta e sensul cuvantului. Corect ar fi sa percepem progresul ca pe un proces de formare si modificare a intelectului uman, un proces de adaptare si invatare in care se schimba continuu nu doar posibilitatile cunoscute, ci si valorile si dorintele noastre. Progresul ne conduce totdeauna in necunoscut, permitandu-ne sa dobandim cel mult o intelegere a tipului de forte ce il determina si ar fi absurd sa pretindem sa daducem din aceasta intelegere, legile necesare ale evolutiei, pe care ar trebui sa le urmam.

Tot mai multi recunosc ca insasi incercarea de a directiona stiinta catre o cunoastere ale carei intrebuintari ulterioare sa fie previzibile, ar putea impiedica progresul, deoarece acesta prin natura sa, nu poate fi planifica. Desi progresul consta din obtinerea unor lucruri pentru care luptam, nu inseamna ca vom acepta toate consecintele sale sau fiecare dintre noi va fi castigator, deoarece progresul este un termen ce nu spune prea multe in privinta satisfactiilor pe care ni le-ar oferi starea noua, comparativ cu cea veche si singura placere ar fi creata de obtinerea bunul dorit, care ne-ar putea oferi prea putina satisfactie.

Daca ar fi sa ne intrebam daca am fi fost mai fericiti daca ne-am fi oprit acum o suta sau o mie de ani, sau la actualul nivel de dezvoltare, s-ar putea sa nu putem da un raspuns. Oricum aceasta nu ar conta, pentru ca ceea ce conteaza este viata in si pentru viitor care constituie proba inteligentei omenesti, nu roadele succeselor din trecut. Progresul inseamna miscare de dragul miscarii deoarece in procesul de invatare si in efectele invatarii a ceva nou, omul se bucura de datul inteligentei, iar satisfactia succesului personal poate fi oferita oamenilor doar intr-o societate care progreseaza suficient de repede.

Unul dintre aspectele caracteristice ale unei societati in progres este acela ca majoritatea lucrurilor pentru care lupta indivizii pot fi obtinute doar prin progrese suplimentare, iar acest lucru rezulta din caracterul necesar al procesului de cunoastere noua si rezultatele ei, care se pot raspandi doar treptat, iar ambitiile celor multi vor fi intotdeauna determinate de ceea ce va fi accesibil doar celor putini. Aceste noi posibilitati devin un bun comun in urma unui proces lent prin care realizarile celor putini sunt puse la dispozitia celor multi. Noua cunoastere va trebui sa parcurga un traseu lung de adaptare, combinare, perfectionare si selectie, inainte de a putea fi folosita la maximum.

3. Dezvoltarea economica rapida este rezultatul acestei inegalitati, fara de care ar fi imposibila, iar in acest ritm progresul va aparea intr-o forma esalonata, deoarece cativa sunt mult inaintea celorlalti.

Cresterea nivelului de trai se datoarea unei sporiri a cunoasterii ce ne permite sa consumam mai mult din aceleasi produse si mai multe produse, lucru care inainte nu era posibil.

Cresterea cunoasterii are o importanta foarte mare pentru ca intrebuintarile noii cunoasteri nu vor fi supuse restrictiilor, in timp ce resursele materiale vor ramane intotdeauna limitate. Progresul general devine posibil datorita darului pe care il reprezinta cunoasterea acumulata prin experimentele unor persoane din societate.