Sistemul Monetar al României

1.Sistemul monetar: definire, conţinut, rol

Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv. Poate fi denumit şi ca ansamblul normelor legale şi al instituţiilor care reglementează, organizează şi supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat.

Sistemul monetar se caracterizează prin:

• fărâmiţare;

• simplitate;

• deteriorarea monedei.

Fărâmiţarea, ca trăsătură esenţială, rezultă din descentralizarea monedei şi din lipsa de unitate a circulaţiei monetare.

Simplitatea rezultă din numărul insuficient de elemente ale acestuia (unitate monetară, titlul metalului pe care îl reprezintă).

Deteriorarea monedei constă în uzura acesteia şi posibilităţile de falsificare (prin reducerea conţinutului de metal preţios din care erau confecţionate monedele).

Politica monetară a fiecărui stat necesită existenţa unui sistem monetar unic.

Elementele unui sistem monetar rezultă din reglementările monetare ale statului respectiv, din modul de organizare al circulaţiei monetare şi trebuie să răspundă următoarelor probleme:

• baza sistemului monetar;

• circulaţia monetară;

• creaţia monetară;

• dimensionarea cantităţii de bani necesară circulaţiei;

• organizarea relaţiilor monetare ale unei ţări cu străinătatea;

• asigurarea stabilităţii sistemului monetar.

Un sistem monetar cuprinde următoarele elemente:

a. metalul monetar;

b. unitatea monetară;

c. baterea şi circulaţia monedei;

d. emisiunea şi circulaţia bancnotelor;

e. emisiunea şi circulaţia monedei scripturale.

Metalul monetar reprezintă metalul din care sunt confecţionate monedele care circulă în interiorul unui stat, putând fi reprezentat de aur, argint sau ambele metale. Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numeste sisteme metaliste.

Unitatea monetară se caracterizează prin valoare paritară şi paritate monetară şi conferă banilor dintr-o ţară caracter naţional. Valoarea paritară reprezintă cantitatea de metal preţios care se atribuie prin lege unei unităţi monetare. Paritatea monetară reprezintă raportul valoric dintre două unităţi monetare.

Baterea şi circulaţia monedei cuprinde baterea monedelor cu valoare intrinsecă (confecţionate din aur şi argint) cât şi a celor fără valoare deplină (confecţionate din aliaje de metale nepreţioase, zinc, aluminiu).

Emisiunea bancnotelor este reglementată la nivelul fiecărei ţări şi vizează aspecte referitoare la emisiunile şi la relaţiile dintre banca centrală şi băncile comerciale, cu scopul dimensionării corecte a masei monetare.