Welfare Programs and Labor Supply

Extras

Forţa de muncă şi programele de asistenţă socială au reprezentat dintotdeauna o grijă centrală in cercetările economice. În domeniul muncii s-a pus treptat accentul pe reformele politice din SUA culminând cu schimbări majore în anii 1990 având intenţia de a creşte angajările şi nivelul câştigului al beneficiarilor de asistenţă socială şi a altor indivizi dezavantajaţi. Acest articol revizuie cercetările economice în acest domeniu acoperind modelul teoretic care a fost dezvoltat la fel de bine ca şi studiile econometrice despre efectele programelor de asistenţă sociala asupra forţei de muncă.

Introducere

Stimulentele de lucru ale programelor care oferă beneficii pentru populaţia cu venit scăzut a devenit o adevărată procupare pentru cei care votează si hotărăsc politica in SUA. Interesul in stimulentele de lucru a apărut in 1960 când cazurile din programul AFDC (Aid to families with dependent children) au crescut dramatica, astfel, crescând interesul în a încuraja munca pentru beneficiarii de asistenţă socială prin adaptarea de noi reforme in 1996 introducând noi cerinţe de lucru pentru programele AFDC, Food Stamps, şi EITC(Earned income tax credit). Reforme asemănătoare au fost dezvoltate in Europa şi mai ales în Marea Britanie.

În anii 1960 atât James Tobin cât şi Milton Friedman au remarcat că rata marginală de 100% care era pe atunci, impusă de unele programe de bunăstare descuraja munca şi că impozitul pe venit negativ cu o rată a taxelor mai mică de 100% era o soluţie.

1. Politica si cadrul instituţional al SUA

Tabelul 1 prezintă unele din cele mai importante programe de asistentă socială din SUA şi caracteristicile sale cu privire la forţa de muncă: cine este eligibil, forma de asistenţă, sumele de trasnfer in medie, rata marginală de taxare . Cel mai cunoscut program care oferă bani este TANF (Temporary assistance for needy families) care oferă beneficii pentru mame singure şi copiii lor, programul SSI (Supplemental security income) ajută pe cei cu venit scăzut,în vârstă orbi şi cei cu dezabilităţi, programul EITC (Earned income tax credit) ajută doar pe cei cu venit pozitiv, programele de îngrijire a copiilor servesc doar pe cei care lucrează şi au copii, şi programul Medicaid sprijină pe cei în vârstă, cu dezabilităţi şi mamele singure.

Formele de asistare variază de asemenea, de la bani până la transfer de mâncare, ajutor medical şi îngrijire a copilului. Cheltuielile variază foarte mult, Medicait fiind in frunte în acest domeniu, iar programele de îngrijire a copiilor fiind mult mai mici. Rata marginală de taxare în programe variază foarte mult, SSI impune o rată de 50% iar Food Sample o rata de 30%.

Ratele marginale de taxare poate fi considerabil mai mari pentru familiile care participă în mai multe programe, Tabelul 2 ne arată multiple beneficii de care dispun mamele singure în 1997 excluzând EITC si programele de îngrijire a copiilor. Aproximativ 16% din mamele singure primesc AFDC, Medicaid şi Food Stamp şi posibil încă un alt program. Aproximativ 32% din mamele singure care primesc beneficii de la un program se află în această categorie a baneficiarilor multiplii, astfel o treime din cei care beneficiază de ajutor social din acest grup primesc multiple beneficii.

Rata marginală de taxare tatală dupa 1996 este prezentat în Tabelul 3 pentru 12 state. Transferul de la slujba cu jumătate de normă la cea cu normă întreagă rezultă prin creşterea ratei marginale de taxare şi câteodată prin scăderea lui, depinzând de stat. Trecerea de la un salariu minim la unul de 9$ pe oră cu normă întragă de multe ori generează scăderea ratei marginale de taxare deoarece deobicei individul nu mai beneficiază de un ajutor social în acest punct şi deci aproape totimpul se aplică doar ratele non bunăstării. În programul TAMF, beneficiarii trebuie să lucreze un numar minim de ore (20 pe saptămână sau mai mult) sancţiuni fiind aplicate daca nu îndeplinesc cererile. Programul Food Stamp are deasemenea cerinţe de muncă pentru beneficiari mai ales pentru indivizii fara dezabilităţi.

2. Module teoretice si probleme

2.1 Introducere

Modelul static de bază al ofertei forţei de muncă familiar manualelor universitare a fost calul de bătaie al literaturii asupra stimulentelor de muncă ale programelor de asistenţă socială de peste 30 de ani. Dinamica, capitalul uman, cautarea de munca şi alte consideraţii sunt evident importante in studiul efectelor programelor de asistenţă socială dar şi rezistenţa modelului static este folositor pentru analiza unei mari game de tipuri de programe de bunăstare. Schimbările in parametrii reformelor bunăstării influenţează în mod inevitabil punctul de eligibilitate sau schimbă stimulentele pentru indivizii localizaţi deasupra sau dedesuptul lor.

O trăsătura unică de analiză a programelor de asistenţă socială o reprezintă chiar alegerea de a participa sau nu în aceste programe deoarece chiar unii dintre indivizii care au venitul sub punctul de eligibilitate aleg sa nu intre in program. Acest lucru aduce complexitate modelului si analizei efectelor forţei de muncă. Astfel, toate schimbările ale parametrilor din programele de bunăstare au efecte asupra forţei de muncă.

2.2 Modelul static de bază

Modelul canonic static al forţei de muncă consideră un individ cu funcţie preferenţială ca ore libere (L) si de consum (C).

Constrângerea bugetară: M+W(T-L)=PC

Ore de lucru: H=T-L

Beneficiu: B=G-T(WH+M)

Beneficii adăugate constrângerii bugetare: W(1-t)H+G-TM=Y

Nonconvexitatea bugetului clar stabilit este o caracteristică definitorie in Figura1. O teorie a cifrei de afaceri a bunăstării consideră că aceasta este indusă de caracteristica constrângerii, explicând de ce indivizii alternează între a nu lucra deloc si a fi beneficiar şi între a lucra şi a nu fi beneficiar. Unele persoane nu doresc să participe in program din cauza complicaţiilor întâmpinate ca: vizitarea biroului in mod periodic, respectare regulilor etc.

Efectele schimbării in G şi t sunt cele mai importante, Figura 2 ilustrând efectul creşterii lui G iar în Figura 3 efectul reducerii în t. Implicaţia acestei analize este că taxa negativă pe venit şi reducerile generale in t, nu creşte în mod necesar media forţei de muncă.