Modelul de Securitate

De-a lungul istoriei politica Romaniei a fost una defensiva, nici o data nu a incercat sa acapareze teritorii straine sau sa se implice in politica altui stat. In istoria Romaniei se observa o fluctuatie a politicii de aliante, Romania de fiecare data si-a schimbat aliantele in functie de inamicul care ne ameninta, tradand si atacand fostii aliati.

Dupa recunoasterea independentei, Romania a trebuit sa tina cont de noul echilibru de forte creat in Europa: pe de o parte pozitia strategica pe care o avea in Balcani si pe de alta parte integrarea in noile structuri europene ca stat de sine statator. Astfel, datorita unor diplomati precum Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, V. Boerescu, D. A. Sturdza , obtine intre 1878-1880 recunoasterea independentei de catre Germania, Anglia, Franta, Grecia, Olanda, Rusia, Austro-Ungaria.

Relatiile romano-austro-ungare si romano-ruse se inrautatesc la sfarsitul secolului al XIX lea, Rusia incercand chiar sa ocupe Romania in 1878. Datorita problemelor cu Rusia si apropierea regelui Carol I de Germania, Romania semneaza in 1883 un tratat defensiv cu Tripla Alianta ( Puterile Centrale), acest tratat fiind secret si recunoscut doar de rege si cativa oameni politici precum liderul conservator Petre Carp, acesta exprimandu-se astfel: „Trebuie de ajutat germanismul sa zdrobeasca slavismul. Nu ma preocupa opinia publica; datoria omului de stat este sa conduca el opinia publica”[1]. Tarile membre ( Germania, Austro-Ungaria , Italia si Romania) se obligau sa se ajute reciproc si sa nu incheie aliante potrivnice vreuneia din parti.

La inceputul secolului al XX lea Romania s-a afirmat ca o putere regionala, ea fiind preocupata de mentinerea status-quo-ului in peninsula Balcanica. Primul razboi balcanic, desfasurat in 1912 impotriva Portii, a avut ca si consecinta directa al doilea razboi balcanic, desfasurat in 1913 impotriva Bulgariei deoarece aceasta avea tendinte expansioniste , razboi la care a participat si Romania. Armistitiul incheiat la Bucuresti in august 1913 aduce beneficii teritoriale pentru Romania, care acum ia Cadrilaterul si totodata releva faptul ca Romania este o putere la nivel regional dar si reorientarea politicii spre Antanta, datorita agravarii tensiunilor cu Bulgaria, tara apropiata Austro-Ungariei.

La 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia, moment ce declanseaza primul razboi mondial, acest fapt determinand neimplicarea Romaniei in razboi deoarece tratatul care il semnase cu Puterile Centrale prevedea ca tarile sa se ajute reciproc doar in cazul in care erau atacate. Astfel, Romania a ramas neutra timp de 2 ani. La 17 august 1916 Romania semneaza cu Antanta ( Tripla Intelegere ); prin acest tratat se angaja sa intre in razboi de partea Antantei, in schimb primea teritoriul locuit de romani din Austro-Ungaria. Datorita izbucnirii revolutiei bolsevice in Rusia si iesire ei din razboi, Romania este cucerita si este determinata sa incheie pace cu Puterile Centrale, Pacea de la Bucuresti 24 martie 1918, o pace cu conditii umilitoare pentru Romania care trebuia sa retrocedeze Dobrogea de sud (Cadrilaterul) si sa cedeze o parte a Dobrogei de nord Bulgariei, in timp ce restul regiunii, desi in proprietatea nominala a Romaniei, urma sa ramana sub controlul Puterilor Centrale;urma sa cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecatorilor Muntilor Carpati si se concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatarile petroliere.Totusi, tratatul nu a fost niciodata ratificat de Parlamentul Romaniei sau promulgat de Regele Romaniei, iar dupa ce Puterile Centrale au fost invinse in noiembrie 1918, intelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman.

Dupa ofensiva incununata cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din razboi a Bulgariei,rayboiul sfarsindu-se in est, Romania a reintrat in razboi pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai inainte ca razboiul sa se incheie in vest. Germania capituleaza (11 noiembrie 1918) si asfel se incheie primul razboi mondial.

La sfarsitul razboiului aliatii Romaniei sunt invingatori datorita intrarii Statelor Unite in alianta (6 martie 1917). La conferinta pacii, datorita principiului nationalitatilor pe care Willson, presedintele american l-a promovat in ''cele 14 puncte''(punctul10: “Reajustarea frontierelor Austro-Ungariei in baza principiului autodeterminarii nationalitatilor” si punctul 11: “Recunoasterea independentei Romaniei, Serbiei, Muntenegrului”[2]), Romania acapareaza mult mai mult decat si-ar fi imaginat. Pe 27 martie 1918, Sfatul Tarii din Basarabia a proclamat unirea cu Romania cu o majoritate zdrobitoare a voturilor. Pe 14 octombrie, reprezentantii populatiei din Bucovina a votat pentru unirea cu Tara(unirea realizandu-se pe 15 noiembrie), iar pe 1 decembrie acelasi an, si reprezentantii romanilor si sasilor din Transilvania a adoptat o proclamatia de la Alba Iulia de unire cu Regatul Roman.