Capitalism

AGRICULTURA TARILOR ROMANE IN PERIOADA DESCOMPUNERII FEUDALISMULUI SI A INCEPUTURILOR CAPITALISMULUI

Incepand de la mijlocul secolului al XVIII-lea in agricultura celor 3 tari romane: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania a avut loc procesul de destramare a gospodariei feudale bazata pe claca si dijma si de aparitie a germenilor realitatilor de peroductie capitaliste. Acest proces s-a desfasurat cu intensitati deosebite in cele 3 tari romane, fiind mai intens in Transilvania.

Jaful turcesc ducea la restrangerea culturilor de grau, uneori tarile romane trebuind sa importe din tarile vecine grau pentru a satisface cererile otomane. Se ma cultiva orzul, ovazul, secara. Intinse suprafete ocupau faneturile si pasunile; raspandite erau viile si livezile de pomi fructiferi, in timp ce gradinile de zarzavat, culturile de legume etc. erau putin practicate. Pasunile intinse permiteau cresterea unui numar mare de vite, imasuri din Tara Romaneasca fiind mai propice pentru cresterea oilor, in timp ce cresterea vitelor mari – bovinele si caii – s-a dezvoltat in Moldova mai mult ca in Tara Romaneasca.

In loc de a se stradui sa rezolve problema cresterii productii de marfuri pe calea procurarii inventarului propriu si a platii in bano a fortei de munca, adica pe baze capitaliste, boierii si manastirile au ramas, ca si ceilalti feudali din rasaritul Europei, la folosirea metodelor, specifice oranduirii feudale, pe care au cautat sa le intensifice, si anume: deposedarea taranilor de terenurile proprii sau primite in folosinta si sporirea obligatiilor de claca si de dijma, ceea ce insemna inasprirea exploatarii maselor taranesti.

Agaravarea exploatarii feudale, peste care incepea sa se altoiasca forme noi de exploatare, a constituit baza reala a luptei de clasa a taranimii, a framantarilor sociale si a rascoalelor care au culminat cu miscarea revolutionara din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Cauzele acestei puternice miscari – prolog a revolutiei de la 1848 au fost mentinerea exploatarii feudale, conditiile grele ale dijmei si clacii, fiscalitatea excesiva, abuzurile si silniciile domnitorilor si ale dregatorilor feudali. Pe langa aceste aspecte de ordin social, revolutia de la 1821 a ridicat si problema eliberarii de sub jugul otoman, lupta pentru independenta nationala.

In Transilvania, descompunerea feudalismului si aparitia germenilor relatiilor capitaliste a fost, ca si in celelalte 2 tari romane, un proces complex si indelungat.

Agricultura continua sa fie ramura de baza a economiei Transilvaniei, totusi, tehnica folosita era in general rutinara, inapoiata. Cu toata raspandirea asolamentului trienal in cadrul unor gospodarii mosieresti sau ale gospodariilor taranilor liberi, continua sa domine asolamentul inapoiat, bienal, ceea ce facea ca jumatate din pamantul cultivat sa ramana in fiacare an ca loc de fanete si pasune. Cu toata straduinta nobililor de a spori productia de marfuri agricole prin largirea pamantului alodial lucrat in regie, faptul ca acest pamant era lucrat de tarani iobagi si cu inventarul lor, frana cresterea productiei.

Dezvoltarea interna a Transilvaniei, adancirea diviziunii sociale a muncii, cresterea industriei manufacturiere, cresterea populatiei, si cu deosebire a celei orasenesti, au facut sa creasca cererea de produse pe piata. Sporirea preturilor produselor agricole in epoca revolutiei franceze si a razboaielor napoleoniene a creat o conjunctura favorabila dezvoltarii productiei agricole.

INDUSTRIA IN PERIOADA DESCOMPUNERII FEUDALISMULUI SI A INCEPUTURILOR CAPITALISMULUI

• Cresterea diviziunii sociale a muncii si a productiei de marfuri

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si, mai ales, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, sub impulsul dezvoltarii fortelor de productie, are loc in cele 3 tari romanesti un proces de subminare crescanda a formelor feudale de organizare a productiei industriale si de afirmare a unor forme noi, cqpitaliste, care isi croiesc tot mai mult drum in ciuda piedicilor ce stateau in calea lor.

Destramarea vechilor forme de industrie si afirmarea alotora noi se desfasurau ca un proces obiectiv in cadrul caruia a avut loc, pe de o parte, subminarea treptata a mestesugului feudal, cu organizarea sa de breasla, iar pe de alta parte, aparitia unor ateliere capiatliste bazate pe cooperatia simpla, a manufacturilor, precum si a primilor germeni ai industriei masiniste.

Daca la inceputul perioadei descompunerii feudalismului in cele 3 tari are loc o predominare neta (desi nu exclusiva) a mestesugurilor ca forma de industrie, la mijlocul secolului urmator, in ajunul revolutiei din 1848, situatia este mult schimbata. Mestesugurile s-au diversificat, breslele (desi inca in fiinta) erau in total declin, manufacturile nu numai ca erau mai multe la numar, dar se bazau, in general, pe relatii noi, capiataliste, iar elementele industriei masiniste isi facusera aparitia. Concomitent, volumul si sfera de cuprindere a productiei de marfuri industriale crescusera simtitor in toate cele 3 tari romanesti.

• Atelierele bazate pe cooperatia capitalista simpla

Procesul de destramare a breslelor, aprobat prin lege in Tara Romaneasca si Moldova in 1873, de diferentiere a meseriasilor, a constituit terenul larg de aparitie a primelor elemente capitaliste sub forma cooperatiei simple.

In ce priveste diferentierea, inca la finele secolului al XVIII-lea, documentele mentioneaza pe mesterii saraci fara atelier propriu. Regulamentele organice au impartit mestesugarii in trei trepte, dupa avere, supunindu-i la patenta in proportii diferite. Evident ca numai o minoritate a mesterilor s-a putut ridica in randurile elementelor capitaliste, majoritatea ramanand la situatia dinainte sau proletarizandu-se. Prin urmare, o cale de aparitie a elementelor capitaliste a constat in transformarea unor mesteri imbogatiti in patroni capitalisti.

O alta cale de aparitie a elementelor capitaliste a fost subordonarea de catre unii negustori a meseriasilor ruinati. Cu acest prilej, capitalul comercial se transforma in capital industrial.